Ştefan cel Mare şi Ataturk

De mult timp mă gândeam să abordez tema exploatării imaginii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar de fiecare dată ceva mă oprea. Cu ocazia comemorării a 507 ani de la moarte, Ştefan, a intrat în gura (lui) Lupu (lui) şi a unei structuri obscure din coloana a cincea rusească din RM. Nu mai suport să văd cum imperialismul rusesc foloseşte simbolurile românităţii în scopul justificării, conservării şi menţinerii ocupaţiei teritoriilor româneşti. Azi, a fost rândul lui Marian Iliici să-l folosească pe Ştefan pe post de material propagandistic. Ca de obicei, în limba sa politică şi de lemn, Marian Iliici, a invocat numele Marelui Voievod şi vorbele acestuia cu scopul de a manipula opinia publică şi a spăla puţin creierii cetăţenilor noştri. Dl preşedinte interimar, a făcut referire la vestita expresie a Domnitorului despre faptul că Moldova nu aparţine celor prezenţi ci următoarelor generaţii. Dar, dl Lupu, nu a redat vestita expresie, cum ar fi cazul, ci a făcut o improvizație total aiurită. Vedeţi şi voi „Vreau să mă folosesc de aceasta ocazie, spunând încă o dată să nu uităm că Moldova nu este a unuia sau a altuia, Moldova este a noastră și a urmașilor noștri.”. El, a comis această inexactitate ca să arate că, Moldova lui Lupu nu este şi Moldova lui Ştefan, fiindcă după cum s-a exprimat, preşedintele interimar, ea este a lor şi a urmaşilor lor şi ai lui Stalin, evident. Anume aceşti urmaşi ne învaţă permanent cine suntem, ce limbă vorbim şi pe ce pământ trăim. Anume aceşti urmaşi, fără tată şi mamă, l-au urcat pe Ştefan cel Mare pe soclul lui Lenin, iar noi am crezut că am ridicat un monument nou. Îmbătaţi de iluzoria victorie, nici n-am observat că, în continuare, ne închinăm, de fapt, lui Lenin. Nici n-am observat că, nu putem să nu ne închinăm cuiva. Toţi anii de după proclamarea independenţei, osanalele şi închinăciunile aduse lui Ştefan nu sunt altceva decât o profanare şi o bătaie de joc faţă de Cel mai Mare Român din toate timpurile. Faţă de memoria sa şi cauza vieţii sale. Toate invocările lui Ştefan indiferent de ocazie, începând cu sărbătorile naţionale şi terminând cu protocolarele depuneri de flori ale delegaţiilor străine, nu sunt alt ceva decât acte de blasfemie la adresa lui. Cum poţi invoca sau pretinde binecuvântarea Voievodului pentru a justifica separarea unei părţi din fosta sa moşie şi mai mult ca atât să-l folosești drept garant al acesteia. Păi dragii mei, dacă ar avea Domnitorul cea mai mică ocazie să apară în faţa noastră, ar face un singur lucru, ar reteza ţestele prietinilor noştri statalişti, după cum obişnuia să facă pe timpul domniei, când vedea că nu există altă metodă de a băga minţile în capul unora.
În afară de dl Lupu la rampă a ieșit şi o grupare numită Voievodul, care sub acoperirea practicării unui tip de arte marţiale, în realitate, pregăteşte nişte comandouri, care au menirea de a apăra „cuceririle” pactului Ribbentrop-Molotov de „pericolul românesc”. Azi, această grupare în cele mai bune tradiţii ale ipocriziei imperialismului rusesc a folosit imaginea Domnitorului. În comunicatul emis, ei, aduc omagii canonizării Voievodului, care este declarat drept un act de consolidare a valorilor naţionale, moldoveneşti desigur. Micii noştri manipulatori de opinie uită să menţioneze, în comunicat, cine l-a canonizat pe Ştefan. Presupun că, este cam greu de explicat cum se leagă omagierea canonizării efectuată de Biserica Ortodoxă Română, cu promovarea politicii ruseşti de ocupaţie în aceste teritorii?
Dacă vrem să dăm dovadă de respect faţă de Ştefan cel Mare, trebuie să ne lepădăm de minciună, ca de satană. Toţi, şi mai ales clasa politică, trebuie odată şi odată să accepte faptul că, Ştefan n-a fost inspiratorul, şi nici creatorul şi cu atât mai mult un Mustafa Ataturk al Republicii Moldova. Mai mult ca atât, tot ce a făcut în viaţă a avut drept scop evitarea apariției unei astfel de formaţiuni statale pe moşia sa. A sosit timpul să facem o distincție clară între simbolurile comune ale poporului român şi simbolurile legate de istoria recentă a teritoriilor româneşti ieşite de sub ocupaţia rusească. Doar aşa putem scăpa de frustrarea tezaurului istoric „gol”.