În curând vom avea un nou scrutin, dar spre deosebire de alte dăţi nu mă încearcă un sentiment de nerăbdarea şi curiozitate. Mai mult ca atât, am un sentiment de frustrare când că mă gândesc că el ar putea, totuşi, să aibă loc. Nu am crezut vre-o dată că voi fi pus în situaţia de a participa la un astfel de scrutin. Un scrutin care a rămas cu un singur sinonim, VOTARE. Votare care nu presupune şi posibilitatea de a alege.
Pentru ca să ne dăm seama, dacă opoziţia merită voturile noastre, şi noi avem cu adevărat o alegere, voi face o mică descriere a acesteia, aşa cum o văd eu.
Timp de opt ani, opoziţia aşa şi nu a reuşit să iasă din ţarcul de joacă în care a fost plasată în 2001. Strigă, plânge şi se supără când i se ia lopăţica sau căldăruşa. Şi doar odată cu apropierea unui nou scrutin îşi şterge mucii ca să fie mai atrăgătoare şi plăcută.
Tot timpul a interpretat doar partitura scrisă de comunişti şi cădea în anonimat dacă în noul scenariu nu i se rezerva nicio replică.
A jucat exclusiv pe terenul adversarului şi după regulile acestuia.
Opoziţia, zice că, „ regulile stabilite pentru scrutin nu sunt cinstite şi echitabile.”
Opoziţia, zice că, „comuniştii n-ar putea câştiga alegerile în cadrul unui sistem democratic şi condiţii egale în alegeri.”
În acelaşi timp, ea acceptă această stare de fapt fiindcă se conduce după un principiu meschin şi egoist: „Orice sistem care permite accederea în parlament este acceptabil. ”.
Acum stau şi mă gândesc, ca Buraga, pentru ce opoziţia are nevoie de votul meu? Mă reprezintă, oare, această opoziţie ? Coincid, oare, aspiraţiile mele de cetăţean cu cele ale opoziţiei?
Azi văd o singură deosebire dintre opoziţie şi comunişti.
Opoziţia zice că vrea o ţară fără comunişti, iar comuniştii nu zic că vor o ţară fără opoziţie.
Din păcate, opoziţia nu poate înţelege un lucru simplu, că o ţară fără comuni nu este neapărat şi o ţară democratică.
Şi în acelaşi timp, doar o ţară democratică poate fi una fără comunişti.
Dacă opoziţia n-ar fi vrăjită de mirajul deputăţiei, ar vedea că comuniştii pot fi doborâţi şi fără a participa la scrutin. Trebuie doar să faci ceia ce spui, dacă spui ce gândeşti.
Consider că, alegerile îşi au rostul doar dacă contribuie la democratizarea societăţii şi nu la satisfacerea unor orgolii politice. Are, oare, opoziţia capacitatea şi curajul de a spune NU acestui sistem de alegeri? Are, oare, opoziţia capacitatea şi curajul de a impune reguli corecte de joacă, care să fie în interesul cetăţeanului şi nu a ratingului politic?
Nu ştiu dacă cineva îşi mai aminteşte despre scrisoarea ambasadorilor. Dânşii au bătut şaua ca să înţeleagă iapa, dar numai comuniştii au înţeles că nu ei au fost destinatarii scrisorii.
Ambasadorii au zis foarte clar, că în actualele condiţii occidentul nu va recunoaşte alegerile de anul viitor.
În această ordine de idei, pentru a avea un scrutin adevărat cred că ar trebui de obţinut implementarea câtorva condiţii de bază:
1. Reducerea pragului electoral până la 3%, fiindcă menirea şi sarcina de bază a unui parlament şi implicit a unui scrutin parlamentar este asigurarea reprezentativităţii cât mai fidele a societăţii.
2. Anularea restricţiilor cu privire la crearea blocurilor şi alianţelor electorale, fiindcă prin această restricţie se încalcă dreptul cetăţeanului de a alege.
3. Anularea restricţiilor electorale şi de altă natură pentru deţinătorii de dublă dau multiplă cetăţenie, fiindcă astfel se încalcă dreptul cetăţeanului de a fi ales.
4. Transferarea tuturor competenţelor în vederea înregistrării şi ţinerii registrului formaţiunilor politice în competenţa curţilor de apel, fiindcă este total anormal ca partidul aflat la putere să decidă cine are dreptul de a deveni concurent politic.
5. Modificarea Codului audiovizualului prin care, membrii CCA şi a CO al TRM să fie aleşi exclusiv de organizaţiile profesionale din domeniul audiovizualului şi a presei scrise, fiindcă limitarea accesului la instituţiile mediatice şi părtinirea acestora nu ne permit să vorbim despre şanse egale pentru concurenţii politici şi prin urmare despre un scrutin corect, iar cetăţenii sunt privaţi de posibilitatea de a face o alegere conştientă.
6. Toate modificările legislative menţionate mai sus să fie adoptate şi implementate până la începerea campaniei electorale.
Doar o boicotare hotărâtă a scrutinului va arăta adevărata valoare şi pondere a opoziţiei noastre în societate. Mai mult ca atât, vom putea vedea dacă opoziţia este sau dacă vrea, cu adevărat, să devină un partener de nădejde şi cinstit al occidentului în RM.
Azi, ca niciodată, opoziţia are posibilitatea să câştige un război în care toate riscurile vor reveni adversarului. El va avea două deznodăminte:
1. Scrutin anular din cauza absenteismului;
2. Scrutin, rezultatele căruia vor fi recunoscute doar de Rusia, Belarus, Abhazia şi Osetia unită.
Ultimele evenimente au arătat că nu există, pentru comunişti, lucru mai important ca viitoarele alegeri şi o nouă legitimare din partea lumii democratice.
Dece să le dăm această satisfacţie?
