Un cetățean vigilent
mi-a șoptit că după debarcartea de ieri a guvernului, tot parlamentul cu 31 de
excepții a chefuit până noaptea târziu. Nu zic că nu aveau motiv de bucurie, întrebarea
este care a fost acela? Ce au sărbătorit, câștigarea unei bătălii sau a
războiului? Această incertitudine mă face să mă întreb dacă, învingătorii doresc
să câștige și războiul? În politică, din câte se știe, războiul se câștigă doar
când preiai puterea și nu când putearea e pierdută de adversar. Azi, comuniștii
au o rară ocazie să demonstreze că sunt o fortă politică responsabilă și nu una
reacționară singurul scop al căreia este haosul și răzbunarea. Să mă explic. Un
guvern există atâta timp cât este susținut de o majoritate parlamentară. Majoritate,
care dispare odată cu adoptarea unei moțiuni de cenzură fiindcă în acel moment
se creează automat o nouă majoritate. Așa zice cartea, dar ce zice câștigătorul
zilei? De la a doua cădere a comunizmului nu am auzit niciodată de la comuniști
că scopul lor e să revină la putere. Doar ”Jos Aliansul!” și alegeri anticipate.
De ce oare? De ce să ceri alegeri anticipate cînd poți prelua puterea fără
alegeri? Deși, din puct de vedere formal, vacanța funcției de Prim-ministru va interveni
abia vineri, nimic nu-i împiedică pe comuniști de a cere trofeul. Adică să fie
însărcinați cu formarea noului guvern în baza noii majorități parlamentare
formată în baza votării moțiunii de cenzură.
Întrebarea zilei este, ”De
ce comuniștii nu vor preluarea puterii?”
Cred că există o singură
posibilitate de a afla răspunsul și un singur om care îl poate afla. Președintele
Timofti.
Conform constituției
Președintele desemnează candidatul pentru funcția de Prim-ministru după
consultarea majorității parlamentare. Care este aceasta se cunoaște, de aceia
nu înțeleg ce face Președintele în cadrul negocierilor cu actuala minoritate
parlamentară? Pirin urmare, Președintele trebuie conform constituției să acorde
în mod prioritar dreptul de a forma noul guvern principalului exponent al noii
majorități dl Voronin. În caz contrar, Dl Prședinte va stimula
iresponsabilitatea politică. Nu poți dărâma un guvern după care să refuzi
formarea unui propriu. Lipsirea unei țări de guvernare nu poate fi un hobi. Nu poți
dărâma un guvern doar ca să ai motiv de beție.
Domnule Președinte, Țara
trebuie să-și cunoască eroii, iar aeștea trebuie să-și primească răsplata.
