Русский гамбит

Vreo două săptămâni în urmă un grup de tineri şaşlâcari a lansat o pagină pe Facebook prin care ne anunţau că nu mai vor voturi ci doar carne. Pagina în cauză a fost lansată în limba celor mai spumoase înjurături, dar ca să nu bată la ochi originea inspiraţiei, aceasta a fost camuflată cu latiniţă. Cum se poartă mai nou pe la noi această gaşcă a produs o „soluţie” pe post de revoluţie. Ei au depistat răul absolut în persoana partidelor şi au găsit şi antidotul, nu mai mergem la vot, doar la şaşlâc. Geniala idee a apărut imediat ce a fost dejucat planul lui Dodon Quijote de Moskva. Astfel a fost dat startul campaniei de oficializare şi regrupare a coloanei a cincea ruseşti din republică. Aceasta se va face, evident, prin inocularea ideii de oferire a „soluţiei” miraculoase, care ne va salva de toate relele. Faptul că Dodon este un proiect sută la sută rusesc nu-l contestă nici acesta. Am atras atenţia cu altă ocazie că Dodon a forţat comuniştii să-i dea carnet de partid. Știau ei ce ştiau de pe atunci. Problema lor a constat în faptul că având acelaşi sponsor nu puteau să-l supere şi au sperat că partidul va fi mai tare ca Dodon. Dodon la rândul său avea nevoie de o tribună politică vizibilă pentru lansare. Al doilea pas a fost participarea în competiţia pentru primărie. Astfel, Dodon s-a situat atât de asupra partidului cât şi în afara lui în acelaşi timp. Ieşirea din partid a fost o chestie de motiv şi nu de timp. Era imperios necesar ca „soluţia” să ofere o „soluţie”. Un fel de Blitzkrieg politic. Şi totul părea atât de bine pus la punct. Chiar şi mâna „doamnei” a fost pupată. Dar când era să şie ghini, iată că şi Ghimpu vine. Chiar nu înţeleg ce a fost în capul colegilor de alianţă în cazul dat? Acum, când ulciorul nu a reuşit să ajungă la apă nici măcar o dată, au început să bată şaua electorală ca să înţeleagă şi iapa electoratului cum trebuie să pască în ziua scrutinului. Între timp, „băieţii buni” pregătesc alternativele pentru poporul „dezamăgit” de democraţie. Dodon şi-a tras o nouă gagică politică pe care s-a şi apucat s-o fardeze în cel mai democratic partid. Vezi doamne, va fi partidul cu cel mai democratic ales preşedinte. În realitate se împarte pielea ursului comunist. Cred că aţi observat cu câtă uşurinţă fosta „speranţă” a „reformării şi europenizării” partidului comunist a îmbrăţişat discursul bădăran, violent şi antiromânesc al lui Voronin? Cum am menţionat mai sus, Dodon are de gând să formeze o nouă grupare în care să atragă nu doar elementele proruseşti şi antiromâneşti dar şi pe cele ruseşti şi „antimoldoveneşti”. Localele din vară au arătat că nu mai e loc pe eșichier pentru cei nehotărâţi. Ori, ori. Astfel a fost eliminat „centrismul”. Dacă cu aripa rusească totul e clar. Atunci a doua componentă rămâne o necunoscută, fiindcă se ştie că electoratul antiromânesc comunist nu e neapărat şi unul filorus. Va dori el oare să renunţe la „statalitate” de dragul unei gubernii? Şi dacă nu, ce va face?
La ziua de azi Kremlinul a sacrificat deja trei pioni. Comuniştii, pediştii şi actuala gaşcă de la Tiraspol. Dacă comuniştii şi smirnoviştii nu mai au scăpare, atunci PD-ul are o şansă unică de a renaşte ca pasărea Phonex din propria cenuşă. Încă de la constituirea RM s-a vorbit în diferite rânduri şi cu diferite ocazii că cea mai mare problemă politică a Republicii Moldova este lipsa stângii NAŢIONALE. Acum, PD-ul poate fructifica această oportunitate de a deveni un partid nu doar autentic de stânga dar şi naţional. Cred cu tărie că electoratul comunist naţionalist poate fi convins că stânga nu trebuie să fie neapărat şi rusă. Recunoscând originile noastre româneşti şi renunţând la complexul de inferioritate faţă de electoratul rusesc PD-ul va avea de câştigat enorm. Spre el se va îndrepta o parte din electoratul care votează partidele de dreapta datorită poziţiei lor în problema naţională şi în al doilea rând va putea atrage şi o parte din electoratul alolingv cultivat care ştie şi acceptă originea românească a RM.
În paralel prin vizita lui Lavrov Moscova a dat clar de înţeles care sunt „partenerii” de dialog din republică. Vă amintesc că el nu s-a întâlnit cu Ghimpu, liderul unui partid aflat la guvernare. Adevărata mobilizare va începe după „prezidenţialele” separatiştilor când înlăturarea lui Smirnov fa fi formalizată. Odată cu înlăturarea lui Smirnov nu vor mai exista obstacole în faţa alegerilor parlamentare anticipate, fiindcă „Moldova, ai SOLUŢIE!’’. Dodon în fruntea coloanei a cincea ruseşti va fi prezentat drept adevăratul salvator şi UNICA SOLUŢIE pentru republică. Iar că să demonstreze acest lucru prin fapte, noua administraţie separatistă va accepta desfășurarea campaniei electorale şi a alegerilor şi în teritoriile ocupate. Cum se va vota acolo e clar.
Dar TU, eşti gata să votezi împotriva „reîntregirii” ţării?

Soluţii de creat probleme

După o perioadă mai lungă de meditaţie, Dodon a hotărât să-şi ia biletul cu destinaţia - anonimatul politic. Născut talent şi mort speranţă, Dodon a aprins pentru o clipă flacăra de la capătul tunelului ca s-o stingă imediat ce şi-a aprins ţigara. Oportunist de carieră, Dodon nu a ezitat să părăsească corabia naufragiată a pcrm-ului, dar fiind laş după natura şi-a păstrat biletul. Laşitatea lui Dodon s-a manifestat în două cazuri. Primul, că nu a renunţat la calitatea de membru de partid şi al doilea că toată retorica despre depăşirea crizei politice a servit doar pentru justificarea părăsirii fracţiunii comuniste şi nu a fost generată de o adevărată intenţie sinceră în acest sens. Laudele aduse lui Voronin şi refuzul de a vota candidatul alianţei ne arată că lui Dodon în continuare îi este frică de Voronin. Dodon a avut „curajul” de al „supăra” pe bolşevic doar până la o limită. Prin comportamentul său, Dodon parcă dozează această supărare. Azi am aflat că Stepaniuc i-a transmis lui Dodon grebla sa, ca să aibă pe ce călca noul „salvator al naţiunii”.
În acelaşi timp, în republică s-a declanşat o adevărată nebunie. Sunt şocat să văd cu câtă seriozitate se discută pe toate canalele tv şi radio despre candidatul la Preşedinţie Zina Carabina. În ce ţară am ajuns să trăim dacă o mediocritate docilă ca Greceanîi a ajuns să fie luată în serios pentru o astfel de funcţie. Îmi amintesc cum în 2009 fiind întrebată de un reporter dacă este de acord să candideze pentru funcţia de Preşedinte, a zis: „Să vedem ce va hotărî partidul?”. Acum că partidul nu mai este, cine va hotărî pentru dna „preşedinte”? Sau poate îl facem pe Dodon regent? Dar cât fac declaraţiile marelui patriot liberal şi politician amator Ion Hadârcă, care a zis că Greceanîi poate fi votată, dacă devine membru PD? De râdea tot studioul. Cât de mediocru trebuie să fii ca să reduci totul la „recuperarea” funcţiei de Preşedinte al Parlamentului? Cu aşa lider de partid şi fracţiune parlamentară nu mă mir că PL-ul fuge de alegeri ca dracul de tămâie.
O altă mostră de mediocritate şi laşitate a fost servită de deputaţii PL-işti Munteanu şi Guţu care au venit cu o iniţiativă de a da amendă pentru „nerespectarea legislaţiei lingvistice în materialele publicitare”. Ca să vezi ce grijă pentru limba română, în loc să vină cu propunerea de a interzice publicitatea în alte limbi. Iată prin astfel de iniţiative şi tertipuri se mimează promovarea interesului naţional. Dar dacă să ne întoarcem la inițiativa în cauză, ea ar avea mai mult sens și efect dacă prevedea amenzi, cât mai mari posibil, pentu greșelile ortografice și de exprimare comise în variantele românești.

Dezintegrarea matrioşcii

„Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă”, spune un vechi proverb românesc şi „За шо баролись, на то и напоролись ”, zice altul, rusesc. Între acestea două trăieşte azi matuşka Rusia. Am ajuns şi noi să vedem cum regimurile plodite, după chipul şi asemănarea sa, se răzvrătesc. Avem şi noi unul pe teritoriul republicii. De câte ori li se spunea ruşilor să înceteze susţinerea regimului Smirnov, ni se reproşa că aceasta este voia „poporului transnistrean” şi ei nu au nicio treabă cu asta. Vezi Doamne, prezidentul Smirnov a fost ales democratic şi trebuie băgat în seamă. Dar ca să vezi, minune. De ceva vreme Smirnov nu mai este prezidentul ales „democratic” de iubitul „popor transnistrean”. Mai mult ca atât, a devenit o adevărată pacoste. Acum nu mai contează voia „liber exprimată” a alegătorului transnistrean. Acum sunt uitate văicărelile despre „independenţa” rmn-lui şi imposibilitatea de a influenţa politica acesteia. Acum se dau indicaţii directe cine trebuie să fie votat şi cine nu are voie măcar să participe la alegeri. Exact cum îi stă bine unui stat democratic, care „urăşte” dublele standarde şi luptă pentru libertate şi democraţie ca urss-ul pentru pace, pe timpuri. Acum indiferent de rezultatul „scrutinului prezidenţial” Rusia se va alege cu o durere de cap. Dacă rămâne Smirnov, va trebui să decidă dacă mai susţine, în continuare, regimul acestuia? Şi cum va fi tratată „voinţa” poporului? Şi nu în cele din urmă, ce indicaţii va primi Gazpromul? Iar dacă învinge Kaminski, va mai putea oare invoca Kremlinul imposibilitatea de a influența noua administraţie? În speţă mă refer la evacuarea muniţiilor şi a trupelor ruse. Se va schimba „poziţia oficială” a Tiraspolului în problema reintegrării, şi dacă nu la ce bun acest „război”? O altă matrioşkă, implantată în Gruzia, dă semne de nemulţumire. Deunăzi am citit că „opoziţia” din Osetia de Sud a „descoperit” că nu există democraţie şi nu se respectă constituţia regiunii. Dacă-i aşa, unica soluţie este întoarcerea la situaţia de până la ocupaţia din 2008. Din câte îmi amintesc, până atunci nu existau aşa probleme. Dacă stai să te gândeşti, atunci vezi că matrioşka este, cu adevărat, cea mai fidelă întruchipare a Rusiei. Va putea supravieţui Rusia fără matrioşkă?