Cutia cu păpuşi

Am ajuns pe ultima sută de metri a campaniei prezidenţiale, scuzaţi, locale. Sunt sigur că nu sunt unicul care a făcut această confuzie. Orice persoană, cu un spirit minim de observaţie, după 24 de ore de urmărire a campaniei actuale va putea spune cu toată sinceritatea că, în actuala electorală există doi concurenţi, Filat şi Lupu. Ceia ce fac ei se numeşte transfer de imagine. La fel a făcut şi Voronin pe când era în funcţie. Mesajul transmis de aceşti „concurenţi” este următorul, „Fiţi atenţi cum votaţi, fiindcă de fapt votaţi pentru mine şi nu pentru persoana din buletinul de vot.” Transferul de imagine este cea mai grosolană manipulare electorală. În primul rând, este o manifestare de lipsă de respect faţă de cetăţeni, fiindcă aceștia nu pot face alegerea în baza calităţilor candidaţilor oficiali ci în baza „recomandării” şefului lor. De când a venit la putere, Filat permanent a vorbit despre meritocraţie, doar că prin acţiunile sale actuale arată că el nu crede cu adevărat în aceasta şi chiar sabotează aplicarea acestui principiu. Se vorbeşte permanent despre echipă, doar că aceasta este redusă la o singură persoană. De ce promovaţi oameni care nu sunt în stare să se impună singuri pe scena politică? De ce e nevoie de această tutelare? Unde este democraţia de partid şi concurenţa sănătoasă din interior? Unde este politicianul de viitor, Victor Bodiu, care conduce lista de consilieri? În al doilea rând, este o lipsă de respect faţă de concurenţii înaintaţi, fiindcă ei sunt reduşi la statutul de păpuşi. Iar cuiva îi place, ultimul timp, să vorbească despre păpuşari. Chiar dacă Bodiu a scăpat „onorabil” din cursa pentru primărie, retragerea lui subită şi din cursa pentru consiliu este o dovadă în plus a statutului său de păpuşă. Şi dacă un personaj ca Bodiu este considerat drept cel mai promiţător politician al PLD-ului, e jale mare. În aceiaşi situaţie se află şi dna Buliga, care, sărmana, a aflat despre nominalizare în timpul discursului lui Lupu. Nu voi uita ce ochi a făcut când şi-a auzit numele. Urât de tot dl Lupu să procedaţi aşa cu o doamnă. Aceste nominalizări la plezneală arată încă o dată că liderii de partid ne consideră nişte idioţi. Că partidele lor sunt nişte făcături dubioase. Un fel de fun-cluburi ale liderului, unde membrii sunt un fel de carne de tun, care se pot elibera doar ieşind din partid. Dna Buliga în timpul discursului a spus foarte clar că, este soldatul partidului.
Pe 5 iunie putem pune capăt acestei mascarade. Să nu uitaţi să vă luaţi biletele de la secţiile de votare.

Eminescu, ca unealtă a imperialismului rus.

Chiar dacă Ipocrizia imperialiștilor ruşi este un fapt notoriu, ei nu contenesc să ne uimească cu capacitatea de a o ridica pe noi culmi. Ultima mostră ne-a fost oferită chiar deunăzi. Ieri, cu toţii, am avut neplăcuta ocazie să asistăm la o nouă escapadă publică a talibanilor din RM, înregimentaţi şi inspiraţi de structura de ocupaţie rusească aşa numita mitropolie a întregii Moldove. Ţinta lor, de data aceasta, a fost comunitatea musulmanilor şi islamul ca religie. Spiritul violent, intoleranţa agresivă, ignoranța generalizată şi mentalitatea talibană a escrocilor în sutane şi a susţinătorilor lor sunt bine cunoscute şi nu merită o mai mare atenţie. Se ştie că sarcina de bază a acestei structuri este menţinerea RM şi a cetăţenilor ei în sfera de influenţă a Rusiei şi implementarea în acest teritoriu a mentalităţii şi a spiritului rusesc. Chit că, „oficial” ei luptă ba împotriva homosexualilor, ba împotriva evreilor, a musulmanilor a presei libere sau a libertăţii în general, adevărata lor ţintă, duşmanul oficial, sunt românii şi românitatea în toată complexitatea sa. Spun aceasta, fiindcă toate schimbările democratice şi libertăţile obţinute se datorează anume românităţii, care a stat mereu în faţă ca un stindard. Mai mult ca atât, anume românismul în persoana României şi a poporului român este perceput ca liant dintre lumea occidentală şi RM, iar occidentalizarea noastră înseamnă implicit şi românizare, iar efectul este derusificarea, în sensul renunţării la mentalitatea asiatică şi totalitară şi regăsirea identităţii naţionale adevărate, acestui teritoriu. Tot ce avem azi bun în republică se datorează anume părţii active a societăţii care se consideră parte integrantă a românităţii. Dacă nu sunteţi de acord, daţi-mi măcar un exemplu de un lucru progresist din republică care s-ar datora alolingvilor sau aşa numitor moldovenişti? Prin urmare, având românismul în calitate de duşman, ei au avut neobrăzarea să-l folosească pe cel mai de vază exponent al românismului pentru aşi justifica acţiunile xenofobe. Este vorba despre Eminescu. În „Timpul” de azi puteţi vedea o poză cu afişarea unui placat cu un citat din Eminescu „Biserica Ortodoxă este mama poporului român.” Câtă ipocrizie şi neruşinare, Doamne. În primul rând este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, care este discreditată, obstrucţionată şi persecutată de către organizatorii şi instigatorii manifestaţiei. Iar în al doilea rând, este vorba de poporul român şi nu cel rus sau „moldovenesc”. Dar Dumnezeu e Mare şi Le vede pe toate.

Suflete moarte

Toţi cunosc genialul roman al lui Gogol „Suflete moarte” şi despre afacerea personajului principal, Cicikov. Acesta a inventat o afacere, ingenioasă, cu cumpărarea iobagilor morţi în fapt, dar vii în acte. Cine a citit romanul ştie despre ce e vorba iar cine nu, sper să pună mâna pe carte. De un lucru sunt sigur, liderii noştri politici au citit romanul din scoată-n scoarţă. Mai mult ca atât, eu bănuiesc că ei au pus mâna şi pe volumul doi, care se zice că a fost ars chiar de autor. Dar să ne întoarcem la „iobagii” noştri.
Dacă nu mă înşeală memoria, una din iniţiativele „nobile” de reformare a sistemului nostru bazat pe pluripartitism a fost lansată de PPCD şi se referea la ridicarea numărului minim de membri pentru un partid să fie de 15 mii, fiindcă cetăţenii „cereau” limpezirea scenei politice şi combaterea „inflaţiei” de partide. Până la urmă iniţiativa a fost implementată doar în proporţie de 30%, fiindcă pragul votat de parlament a fost de „doar” cinci mii de membri subscrişi. Toate bune şi frumoase. Şi când ni se părea viaţa partinică mai dragă, au apărut şi problemele. La tot pasul poţi auzi despre corupţie, despre cumpărarea partidelor şi vânzarea funcţiilor. Şi toate dintr-un motiv banal, banii. În scurt timp s-a dat şi o lege prin care partidele vor avea acces la banul public ca să nu-l ea de la mafioţi. În presă s-au vehiculat diferite cifre cu referire la preţul unui partid sau costul lunar de întreţinere a acestuia. Am reţinut doar una. Cică întreținerea lunară a unui partid extraparlamentar se ridică la 30 de mii de Euro. În lei la un curs optimist de 17 lei ar fi 510 000 lei. Dacă împărţim această sumă la numărul minim de membri primim 100 de lei de căciulă. Făcând aceste calcule simple, mi-am zis că ceva nu se leagă şi am făcut o mică cercetare ca să văd unde se duc banii? Nu-i frumos să numeri banii altora, dar scumpii noşti politicieni vor ca şi nemembrii să le întreţină creaturile politice, doar fiindcă aşa vor ei. Prin urmare, am ales şapte partide relevante, după părerea mea. PCRM- 30 000, PLDM-34 000, PDM- 21 000, PL- 12 000, PNL- 10 000, PSD- 10 000 şi PPCD- 15 000 membri fiecare. Ţin să precizez din capul locului că statutele acestor partide prevăd că, membrii sunt obligaţi să plătească cotizaţiile de membru. Conform calcului de mai sus, veniturile lunare ale acestor partide ar trebui să fie de cel puţin: PCRM – 3 000 000, PLDM-3 400 000, PDM- 2 100 000, PL- 1 200 000, PNL- 1000 000, PSD- 1000 000 şi PPCD- 1 500 000 lei. Nu e rău de loc, nu-i aşa? Dar să vezi năpastă. În PLDM, PL şi PNL membrii de partid nu plătesc cotizaţii, deşi statutul le cere. În PSD şi PPCD cotizaţia de membru este de TOCMAI 1 LEU pe lună. Cel puţin, respectă statutul. PDM-ul are o cotizaţie de 50 de lei. Şi acum campionii la cotizaţii PCRM, membrii căruia plătesc 1% din venit. Vă imaginaţi cum a explodat bugetul lor după cooptarea lui Olejka?
Dacă-mi amintesc bine, iniţiatorul legii cu privire la finanţarea partidelor din bugetul de stat, pentru a combate corupţia, a fost Alexandru Tănase. Acum înţeleg de unde a venit iniţiativa. Acelaşi domn Tănase, se plângea de curând, că în partid totul decid „sacii cu bani” şi nu membrii. Acum stau şi mă întreb, când dl Tănase a făcut această observaţie? Din câte înţeleg, astfel de gânduri nu l-au preocupat pe când era membru neplătitor şi nici nu era deranjat de „prosperitatea” partidului. Din câte am observat, nemulţumirile faţă de finanțarea unui partid apar doar când cineva îl părăseşte.
Este cunoscut faptul că, rădăcinile corupţiei sunt ascunse în mediul politic şi de acolo se răspândesc în întreaga societate. Baza sistemului politic sunt partidele şi am o vagă presimţire că, corupţia începe cu constituirea lor. Actualii Cicikovi partinici procedează prin aceleaşi metode şi în aceleaşi scopuri. 99 la sută din membrii de pe listele oricărui partid au primit o recompensă pentru semnăturile lor. Ei sunt conştienţi de faptul că „liderul” are nevoie de ei doar pentru a se conforma cerinţelor legale, şi atât. Poate câteodată vor fi duşi cu autobuzul la vreun miting. Astfel, ca şi iobagii morţi „membrii” sunt „vânduţi” statului sub formă de liste iar dacă numărul lor devine o cifră cu patru zerouri, atunci ei devin şi obiect de mândrie politică şi sunt expuşi, în grup, admiraţiei publice. Faptul că lucrurile stau aşa şi nu altfel poate fi uşor de demonstrat. Dacă tot s-a impus un număr minim de membri, de ce să nu se impună şi o cotizaţie minimă obligatorie? Iar aceasta să poată fi plătită doar prin transfer bancar. Atunci, aş vrea să văd câţi vor mai rămâne în liste.
Până la urmă acest sistem este unica modalitate a liderilor noştri politici să se menţină în funcţii, fiindcă ei sunt votaţi şi realeşi din două motive, ori sunt „saci cu bani” ori pot aduce unul. Ce valoare ar avea ei dacă partidele nu ar mai depinde de aceşti „sponsori”? Aţi auzit de manifestarea vreunei nemulţumiri în rândul membrilor din cauza componenţei listelor electorale, care sunt pline de anonimi pe locurile eligibile?
Aşa începe totul. Cumperi un membru, pe urmă vinzi un loc pe listă, după o funcţie în guvern. Iar în parlament votezi ce se plăteşte, fiindcă cum să-ţi recuperezi banii din campanie? Acest cerc vicios nu se va termina niciodată până nu va fi abolit acest sistem dubios. Pentru aceasta se cere adoptarea câtorva măsuri. În primul rând, este imperios necesar de a aboli actualele condiţii de constituire a unui partid prin înlăturarea oricăror restricţii. E suficientă iniţiativa a trei persoane, fiindcă un partid e puternic nu datorită numărului de membri ci al susţinătorilor. În al doilea rând, partidele ar trebui înregistrate la Tribunal şi nu la o structură politică a guvernului. Şi cel mai important lucru, finanţarea. Conturile partidelor ar trebui să fie deschise la trezorerie iar completarea acestora să se facă exclusiv prin transferuri bancare. În aceeaşi context ar fi necesar şi un element de transparenţă prin care, toate transferurile s-ar da publicităţii cu indicarea persoanei şi a sumei transferate. Iar cu o lună înaintea datei alegerilor aceste conturi să poată fi completate doar cu cotizaţii. Astfel, vom putea evita sponsorizările dubioase destinate exclusiv spălării banilor electorali în cazul partidelor fantomă şi mitei în cazul partidelor cu şanse de câştig.

Dodon, este soluţia. II

Azi, după ce şi-a pregătit scuza, primarul Chirtoacă a lipsit de la şedinţa „Tribunalului poporului” prezidată de Dodon. Eu cred că a fost prost sfătuit dl primar în acest caz. În primul rând, primarul are răspunsuri la întrebările „poporului” şi nu e un laş de a evita orice fel de confruntări, chiar şi pe cele capcană. În al doilea rând, primarul Chirtoacă a omis o mare ocazie de ai administra o dureroasă lovitură de imagine lui Dodon în faţa propriilor susţinători. Primarul trebuia să apară pentru a spune un singur lucru, tare şi răspicat ca să fie transmis şi de NIT. Şi anume că Dodon este un hoţ. Un hoţ oficial. Cred că a fost o ocazie perfectă pentru a aminti tuturor despre activitatea de „cercetător” a dl Dodon la Institutul de economie şi finanţe (sau cum se mai numeşte el) în urma căreia, Dodon şi banda lui au furat statul de milioane de lei. Dodon care a fost forţat de Voronin să înapoieze „salariul” de 70 de mii de lei pentru a evita un scandal înainte de alegeri şi a bloca o eventuală urmărire penală a unui ministru comunist. Trebuia de venit la ședința „Tribunalului” pentru al transforma pe Dodon în inculpat.
În rest, orice ar spune adversarii politici, dar Dodon într-adevăr este SOLUŢIA, el este unica, aşi zice, SOLUŢIE pentru HOŢI, care vor să pună mâna pe Chişinău.

Dodon, este soluţia!

Cu ocazia acestor alegeri locale, pentru prima dată asistăm la o campanie în care pretendenţi cu şanse reale sunt candidaţi adevăraţi şi nu păpuşi. În primul rând este vorba despre Dorin Chirtoacă. Primul primar care are tot dreptul moral de a cere un nou mandat de la cetăţenii urbei. Al doilea, spre sincera mea surprindere, o surprindere plăcută trebuie să mărturisesc,este candidatul comuniştilor Igor Dodon. Acest Igor Dodon, care a reuşit practic imposibilul, l-a forţat pe Voronin să-l înainteze candidat din partea partidului. Până acum nu s-a mai văzut atâta „obrăznicie” din partea vre-unui comunist. Aplauze dl Dodon. Şi cam atât. Lista candidaților adevăraţi s-a epuizat. Restul sunt doar umplutură. Acest lucru a fost recunoscut chiar şi de PLD, care s-a văzut nevoit să-şi retragă candidatul pentru a nu păţi o mare ruşine electorală. În cazul lor a funcţionat perfect proverbul despre Dumnezeu care nu bate cu băţul. De data aceasta Domnul a lovit cu Godea pentru a pedepsi trufia PLD-istă.
În rest, orice ar spune adversarii politici, dar Dodon într-adevăr este SOLUŢIA, el este unica, aşi zice, SOLUŢIE împotriva răspândirii bolilor venerice, SIDA şi a sarcinilor nedorite, cel puţin în Chişinău.