Din start trebuie să declar un lucru. Am avut o satisfacţie deosebită morală, când dl. Ghimpu a devenit iniţial Preşedintele parlamentului iar ulterior şi Preşedinte interimar. Chiar şi acum consider că, acest fapt este o lucrare divină şi, desigur, un adevărat blestem pe capul comuniştior.
În pofida acestor fapte nu pot să trec cu vederea unele evenimente, care, sincer să fiu, pun la grea încercare calităţile morale ale liderului PL. Analizând anumite acţiuni ale dl Ghimpu, mi se creează impresia că nu va trece mult şi îl va ajunge din urmă, la capitolul ipocrizie, chiar şi pe Voronin. Picătura care, aproape a umplut paharul a fost ultima manifestaţie publică cu caracter oficial legată de comemorarea şi omagierea veteranilor războiului din Afganistan. Unii ar putea să-mi reproşeze că, nu doar Ghimpu a participat la această manifestare. Corect dar, doar PL şi dl Ghimpu şi-au făcut un stindard din lupta împotriva ocupaţiei sovietice şi au promis o schimbare nu doar politică dar şi morală. Dl Ghimpu a declarat recent că, nu va admite minciuni în Constituţie. Dar de ce le admite în cazul cotidianului?
Participarea la ceremonia despre care vorbeam este un act de ipocrizie din partea şefului PL-ist, fiindcă el ştie că glorificarea acelor veterani este un act de propagandă sovietică. Mai mult ca atât, ridicarea din bani publici a acestui monument şi ceremoniile oficiale în cauză sunt o adevărată insultă la adresa poporului afgan şi a ţării lor.
Eu deplâng tragedia individuală a fiecărui veteran, care au avut nefericirea să treacă prin calvarul războiului de ocupaţie din Afganistan. De asemenea, nimic nu poate alina durerea urmaşilor celor căzuţi în război.
În acelaşi timp, nu putem închide ochii supra faptului că aceşti veterani fiind în cadrul armatei imperiale de ocupaţie au nenorocit poporul afgan şi timp de 11 ani au comis o mulţime de atrocităţi în acea ţară. Despre care acte de vitejie şi îndeplinire cu succes a datoriei fată de patrie, şi a cărei patrii, poate fi vorba, în cazul lor?
Dacă noua conducere politică a RM ar ţine cu adevărat la cetăţenii săi, în loc de a cheltui bani publici pentru perpetuarea unei minciuni, mai bine ar iniţia negocieri cu Federaţia Rusă pentru a obţine din partea acesteia despăgubiri pentru cei ce au avut de suferit şi urmaşii celor decedaţi.
Dar să revenim la aspectul moral a problemei. Iar în cazul dl Ghimpu lucrurile se complică şi din cauza că, deşi detestă ceia ce face, mai urmăreşte şi beneficii politice şi electorale.
La început s-a acomodat foarte rapid cu braţul şefului bisericii ruse din RM, prin participarea la slujba de crăciun rusesc. Ca să vezi, pentru slujba din 25 decembrie nu s-a găsit timp. Sau poate 25 decembrie nu aduce suficiente voturi? Iar biserica rusă, şi cu această ocazie, şi-a reconfirmat statutul de damă de companie a puterii, indiferent dacă aceasta este dată de Dumnezei sau de Satana.
Acum, a considerat că ar fi bine de a ciupi puţin din fosta glorie a imperiului răului şi nu voi fi surprins dacă, din aceleaşi considerente electorale, îl vom vedea în curând la o ceremonie de glorificare a geniului marelui conducător, generalisimul şi tată al tuturor popoarelor alături de nepoţii acestuia.
Chiar crede Domnul Ghimpu că, rostind un adevăr de la înălţimea funcţiei sale, deja, a intrat în istorie ca mare român şi misiunea sa mesianică pe aceste meleaguri practic a fost îndeplinită?
Iar având în vedere că, Steaua României a fost primită, a rămas doar canonizarea. O singură necunoscută mai persistă, care din biserici va fi prima.
Amin.
luni, 15 martie 2010
miercuri, 10 martie 2010
RĂZBOAIELE LUI LUPU
Nu cred că există vreo persoană, care să nu fi observat activitatea pacifistă a lui Lupu, din ultimul timp. Cam orice iniţiativă menită să contribuie la emanciparea naţională a RM, este imediat pusă la zid şi etichetată drept o subminare a păcii civice din republică şi o sursă de dezbinare a societăţii.
Nu neg importanţa scopurilor urmărite de stimatul nostru lider politic. Întrebarea mea este, dacă urmărim aceiaşi pace? Există motive reale pentru aceste porniri pacifiste? Facem parte din aceeaşi societate?
Voi încerca, în cele ce urmează, să găsesc un răspuns la aceste întrebări.
Conform lui Lupu, oficializarea limbii române şi predarea istoriei românilor reprezintă cele mai mari pericole pentru coeziunea societăţii, dar să le luăm pe rând.
Cum are de gând Lupu să asigure pacea civică şi să evite scindarea societăţii în cazul Declaraţiei de Independenţă? Din câte îmi pot da seama, arderea acesteia nu a avut efectul scontat. Declaraţia de Independenţă, care a consfinţit caracterul românesc al RM prin declararea limbii române drept limbă oficială. Declaraţia de Independenţă, care, dacă nu greşesc, a fost semnată chiar şi de Smirnov.
Urmărind logica distinsului lider, includerea în constituţie a termenului de limbă moldovenească s-a dovedit liantul necesar care a reconciliat şi a reunificat societatea din RM. Posibil, dar în societatea în care eu trăiesc, chiar de la apariţia iniţiativei date, au fost proteste permanente şi atitudini de dezaprobare. În societatea mea, cea mai activă, cultă şi instruită parte a acesteia nu a acceptat niciodată această umilire. Poate în societatea lui Lupu lucrurile stau altfel, nu bag mâna în foc, dar oricum rămâne întrebarea, a scindat sau nu societatea moldovenismul protejat de Lupu?
Dacă în constituţie limba română deranjează, ce facem cu limba română din programul şcolar? Poate ne spune Lupu, câţi părinţi şi elevi au cerut ca să nu mai fie predată limba română în şcoli? Oare româna din şcoli nu are acelaşi efect subversiv? Aceleaşi întrebări sunt valabile şi în cazul istoriei românilor. Iar dacă Lupu n-are astfel de fapte, ar fi bine măcar odată să ne explice unde vede linia frontului şi nu cumva din cauza lipsei acesteia el încearcă să creeze cel puţin senzaţia că aceasta există?
Dece stimatul pacifist crede că doar o minciună poate unifica societatea, iar adevărul are doar efect de dezbinare?
În cadrul unei emisiuni, Lupu a zis că, în alianţă se menţine coeziunea prin instituirea unui moratoriu asupra lucrurilor care nu sunt văzute la fel de toate componentele acesteia, prin urmare şi de societate. Perfect. Dar, de ce, în cazul dat, nu s-a instituit un moratoriu şi supra integrării europene? Din câte cunosc doar 60-65% din populaţie agreează această idee. Nu-i este frică lui Lupu de o posibilă dezbinare a societăţii în cazul dat? Cine stabileşte proporţia de acceptare, care garantează lipsa pericolului scindării societăţii?
Un alt front este lupta pentru statalitate şi neutralitate. În contextul democratizării şi a integrării europene aşi dori să-i atrag atenţia distinsului democrat că, permanenta preocupare pentru statalitate şi patriotism este cu predilecţie apanajul regimurilor totalitare şi nici de cum a societăţilor democratice, deoarece, doar pentru dictatori statalitatea este un scop în sine ca o justificare şi o legitimare a acestora. În ceea ce ţine de neutralitate, pentru nimeni nu e secret că aceasta are o singură menire, să justifice atitudinea anti NATO. Tot în contextul integrării europene aşi dori să atrag atenţia asupra faptului că, criteriul de bază pentru integrarea în NATO este cel politic şi nu militar. Aceasta înseamnă că pentru a deveni membru trebuie să fii recunoscut drept stat democratic şi cu un control instituţionalizat al societăţii civile asupra structurilor militare şi mai mult ca atât trebuie să ai şi o economie de piaţă funcţională. Îşi imaginează cumva Lupu, că fără atingerea acestor obiective e posibilă acceptarea RM în calitate de membru UE? Şi atunci mă întreb, dacă putem vorbi, cu adevărat, despre o dorinţă sinceră de integrare europeană promovând o politică anti NATO?
Abordând subiectele menţionate mai sus, Lupu niciodată nu a zis că, deşi în societate există viziuni diferite el şi partidul lui vor depune eforturi pentru a explica esenţa lucrurilor şi necesitatea schimbărilor. Nu. În calitate de politician democrat şi european el preferă o societate incultă şi ignorantă care poate fi tot timpul speriată cu diferite fobii. O societate în care frica faţă de adevăr constituie adevărata chezăşie şi religie.
În acest context, mi-am amintit de geniala propunere a lui Lupu de a scoate la referendum denumirea limbii oficiale. Nu am omis ghilimelele din jurul cuvântului genial. Consider că acest referendum este vital pentru cetăţenii noştri. Nu văd altă posibilitate de asanare morală a noastră şi mai ales a Domnului Lupu, care va trebui să ne convingă să alegem între adevărul ştiinţific şi minciuna politică.
A la guerre comme a la guerre.
Nu neg importanţa scopurilor urmărite de stimatul nostru lider politic. Întrebarea mea este, dacă urmărim aceiaşi pace? Există motive reale pentru aceste porniri pacifiste? Facem parte din aceeaşi societate?
Voi încerca, în cele ce urmează, să găsesc un răspuns la aceste întrebări.
Conform lui Lupu, oficializarea limbii române şi predarea istoriei românilor reprezintă cele mai mari pericole pentru coeziunea societăţii, dar să le luăm pe rând.
Cum are de gând Lupu să asigure pacea civică şi să evite scindarea societăţii în cazul Declaraţiei de Independenţă? Din câte îmi pot da seama, arderea acesteia nu a avut efectul scontat. Declaraţia de Independenţă, care a consfinţit caracterul românesc al RM prin declararea limbii române drept limbă oficială. Declaraţia de Independenţă, care, dacă nu greşesc, a fost semnată chiar şi de Smirnov.
Urmărind logica distinsului lider, includerea în constituţie a termenului de limbă moldovenească s-a dovedit liantul necesar care a reconciliat şi a reunificat societatea din RM. Posibil, dar în societatea în care eu trăiesc, chiar de la apariţia iniţiativei date, au fost proteste permanente şi atitudini de dezaprobare. În societatea mea, cea mai activă, cultă şi instruită parte a acesteia nu a acceptat niciodată această umilire. Poate în societatea lui Lupu lucrurile stau altfel, nu bag mâna în foc, dar oricum rămâne întrebarea, a scindat sau nu societatea moldovenismul protejat de Lupu?
Dacă în constituţie limba română deranjează, ce facem cu limba română din programul şcolar? Poate ne spune Lupu, câţi părinţi şi elevi au cerut ca să nu mai fie predată limba română în şcoli? Oare româna din şcoli nu are acelaşi efect subversiv? Aceleaşi întrebări sunt valabile şi în cazul istoriei românilor. Iar dacă Lupu n-are astfel de fapte, ar fi bine măcar odată să ne explice unde vede linia frontului şi nu cumva din cauza lipsei acesteia el încearcă să creeze cel puţin senzaţia că aceasta există?
Dece stimatul pacifist crede că doar o minciună poate unifica societatea, iar adevărul are doar efect de dezbinare?
În cadrul unei emisiuni, Lupu a zis că, în alianţă se menţine coeziunea prin instituirea unui moratoriu asupra lucrurilor care nu sunt văzute la fel de toate componentele acesteia, prin urmare şi de societate. Perfect. Dar, de ce, în cazul dat, nu s-a instituit un moratoriu şi supra integrării europene? Din câte cunosc doar 60-65% din populaţie agreează această idee. Nu-i este frică lui Lupu de o posibilă dezbinare a societăţii în cazul dat? Cine stabileşte proporţia de acceptare, care garantează lipsa pericolului scindării societăţii?
Un alt front este lupta pentru statalitate şi neutralitate. În contextul democratizării şi a integrării europene aşi dori să-i atrag atenţia distinsului democrat că, permanenta preocupare pentru statalitate şi patriotism este cu predilecţie apanajul regimurilor totalitare şi nici de cum a societăţilor democratice, deoarece, doar pentru dictatori statalitatea este un scop în sine ca o justificare şi o legitimare a acestora. În ceea ce ţine de neutralitate, pentru nimeni nu e secret că aceasta are o singură menire, să justifice atitudinea anti NATO. Tot în contextul integrării europene aşi dori să atrag atenţia asupra faptului că, criteriul de bază pentru integrarea în NATO este cel politic şi nu militar. Aceasta înseamnă că pentru a deveni membru trebuie să fii recunoscut drept stat democratic şi cu un control instituţionalizat al societăţii civile asupra structurilor militare şi mai mult ca atât trebuie să ai şi o economie de piaţă funcţională. Îşi imaginează cumva Lupu, că fără atingerea acestor obiective e posibilă acceptarea RM în calitate de membru UE? Şi atunci mă întreb, dacă putem vorbi, cu adevărat, despre o dorinţă sinceră de integrare europeană promovând o politică anti NATO?
Abordând subiectele menţionate mai sus, Lupu niciodată nu a zis că, deşi în societate există viziuni diferite el şi partidul lui vor depune eforturi pentru a explica esenţa lucrurilor şi necesitatea schimbărilor. Nu. În calitate de politician democrat şi european el preferă o societate incultă şi ignorantă care poate fi tot timpul speriată cu diferite fobii. O societate în care frica faţă de adevăr constituie adevărata chezăşie şi religie.
În acest context, mi-am amintit de geniala propunere a lui Lupu de a scoate la referendum denumirea limbii oficiale. Nu am omis ghilimelele din jurul cuvântului genial. Consider că acest referendum este vital pentru cetăţenii noştri. Nu văd altă posibilitate de asanare morală a noastră şi mai ales a Domnului Lupu, care va trebui să ne convingă să alegem între adevărul ştiinţific şi minciuna politică.
A la guerre comme a la guerre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vizualizări: 