marți, 30 noiembrie 2010

Ţara mincinoşilor II

În primul rând, primiţi condoleanţele mele. De ce ne-a fost frică n-am scăpat. Mare Geniu mai este şi Domnul Constantin Tănase, mă înclin până la pământ.
Laitmotivul tuturor discursurilor de după anunţarea rezultatelor sondajelor de la ieşirea de la urne, a fost în mare parte exprimat prin fraza, precum că, aceste rezultate confirmă că, în Republica Moldova, nu mai poţi obţine o victorie electorală bazată pe minciună. Iată că, se poate. Din păcate, rezultatul ultimului scrutin a confirmat un alt adevăr dureros. În Republica Moldova e foarte greu să obţii un scor bun electoral bazat pe adevăr şi corectitudine. Rezultatele oficiale coroborate cu cele de la sondaj au scos la iveală o realitate tristă, şi anume că, cetăţenii acestei ţări se simt bine doar în minciună şi sunt gata să lupte pentru ea, până la ultimul vot. Iar unicul partid care poate apară şi reprezenta adevăratele năzuinţe ale majorităţii cetăţenilor, este doar partidul minciunii, adică PCRM. Şi acest fapt a fost tot timpul la suprafață, doar că noi insistent refuzam să-l vedem. Refuzam fiindcă nu eram gata să reacţionăm în consecinţă. Dar cred că, nimeni nu mai poate ignora, în continuare, această stare de fapt, şi va trebui să recunoaştem că altfel nici nu poate fi, fiindcă, majoritatea populaţiei din republică este compusă din beţivii, hoţii, trântorii, colaboraţioniştii ocupanţilor şi urmaşii acestora. Plus la toate se mai adaugă şi colonizatorii sovietici. Această ţară nu poate trăi şi exista decât în minciună.
Cea mai mare minciună este teoria precum că, RM este un stat european. O făcătură stalinistă nu poate, sub nicio formă, să fie sau să devină cândva un stat european, poate doar din punct de vedere geografic. Acelaşi lucru se referă şi, sau poate mai ales, la „moldoveni”. Am explicat parţial, mai sus. Dar asta nu e tot. Cu aşa numita „identitate moldovenească”, care tot o creatură stalinistă este, cetăţenii RM vor obţine în cel mai bun caz, dreptul de circulaţie liberă în UE. Din punct de vedere al perspectivelor de aderare la UE, beloruşii am mai mari şanse decât „moldovenii”, fiindcă cei din urmă, atâta timp cât nu vor avea curajul şi înţelepciune să se lase de stalinism prin îmbrăţişarea unei identităţi europene, vor fi trataţi exclusiv ca fiind coloana a cincea a ruşilor în UE. Este de la sine înţeles că, acea identitate europeană este cea română. Doar cei ce se identifică români, nu au dubii şi dileme în privinţa orientării statului RM, fiindcă "identitatea moldovenească” nu este alt ceva decât o lesă, care singură hotărăşte cât de departe poţi merge. Drept argument în ceea ce priveşte europenitatea RM, tot timpul, au fost prezentate sondajele de opinie, care arătau un masiv ataşament al cetăţenilor fată de ideea respectivă. Şi dacă, europenii știau, că aceste sondaje sunt o făcătură, începând cu ziua de azi, sunt sigur, nici „moldovenii” nu mai cred în ele. De azi, înainte, „moldovean” şi mincinos devin termeni sinonimi.

joi, 18 noiembrie 2010

Ţara mincinoşilor

Alături de toată suflarea moldovenească, am aşteptat şi eu cu nerăbdare şi înfrigurare BOP-ul IPP-ului. Evident că, cea mai aşteptată cifră se referea la ratingul comuniştilor. Mai ales că, în societate se instaurase deja o stare de nervozitate alimentată şi de agresivitatea comuniştilor. Spre bucuria tuturor, balonul roşu s-a adeverit a fi de săpun. Deşi, nu e relevant pentru rezultatul electoral, scorul acumulat de comunişti ca pondere națională de doar 26% este foarte grăitor. Anume acest scor ne dă speranţa că timpul lor a trecut ireversibil. Nici de această dată nu am scăpat de şocuri emoţionale. Pentru mine, de exemplu, acest şoc la constituit ratingul AMN-ului. Nici în cele mai pesimiste vise nu m-am gândit că, situaţia lor e atât de proastă. Mai ales acum când e nevoie disperată şi de ei.
În ceea ce priveşte însăşi sondajul, am observat că autorii au avut inspiraţia să nu calce de două ori pe aceeaşi greblă şi au venit cu comentarii şi explicaţii foarte utile şi pertinente. De asemenea, m-a surprins plăcut şi oferirea celor trei scenarii de repartizare a mandatelor. Bravo băieţi. Aştept cu nerăbdare ziua când vom avea măcar patru sondaje similare pe an.
Să nu credeţi că am uitat despre cireaşa de pe tort. Mă refer, evident, la faimoasele 58% din respondenţi, care au declarat că au votat la referendumul din 5 august şi la enigmaticii 3% care n-au reuşit să-şi dea seama dacă au fost sau nu.
Trebuie să recunoaştem cu toţii, că acest sondaj este unul istoric. Eu cred că am avut de a face cu mâna lui Dumnezeu, iar autorii sondajului merită câte o distincţie de stat. Este prima dată în istorie, când printr-o metodă ştiinţifică a fost demonstrat că, un popor e mincinos.
Acum avem tot dreptul să purtăm oficial titlul nu doar de cea mai săracă ţară a Europei, dar şi cel de Ţară a mincinoşilor.
Toate problemele noastre se trag din minciună. Nu poţi trăi în minciună şi să pretinzi la prosperitate şi respect. Această ţară nu are nicio perspectivă atâta timp cât nu se va lăsa de minciună,ca de satană. Chiar şi imperiul răului, URSS-ul, s-a prăbuşit imediat ce popoarele ocupate au refuzat să mai accepte minciuna.
Avem o şansă istorică, ca să ne dezicem, cu adevărat, de minciună. Putem face şi chiar suntem obligaţi să o facem pe 28 noiembrie.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.

joi, 11 noiembrie 2010

CACEALMAUA

Deşi m-am opus, nu am reuşit să evit tema renumitul şi omniprezentul Plahotniuk, în continuare Plaho.
Urmărind epopeea anti-mafie, am ajuns la concluzia că, în principiu, Mocanu şi brigada spun adevărul. Până la urmă, să nu uităm, că fac parte din fosta gaşcă în format lărgit. Prin urmare, cunosc metodele şi informaţia din prima sursă, cum se zice. Dar ce m-a făcut să reacţionez, în cele din urmă, mă veţi întreba? Vă răspund. Ultimele evenimente , care până la urmă au confirmat faptul că Plahotniuk e un escroc.
Prima fază, nu doar sare, ci cu adevărat se bagă în ochi, este schema cu sponsorizarea PD-ului. Dacă vă amintiţi, după ce Plaho a devenit unicul prieten al prezidenţiabilului, iar lista electorală a fost masiv umplută cu coloana a cincea, toată lumea s-a îngrijorat la aflarea veştii că, Plaho nu este şi oficial sponsorul PD-ului. Dar slavă domnului că, reprezentanţii partidului au avut grijă să liniştească societatea şi s-o asigure, că partidul nu doarme şi lucrează asiduu la acest capitol. Mai mult ca atât, cu fiecare ocazie ni se cerea răbdare fiindcă din clipă în clipă marele anunţ va fi făcut. Şi iată că miracolul s-a întâmplat. Salvatorul Plaho a binevoit să pogorască asupra noastră a tuturor spre satisfacţia electoratului centrist. Deşi, eram copleşit de bucuria nemărginită a pediştilor, un gând necuviincios nu mă lăsa. Dece a durat atât de mult? Să fie de vină traficul? Sau mai e ceva la mijloc? Şi iată a venit iluminarea, după anunţarea datelor despre cheltuielile de campanie ale partidelor. Iar un escroc, se ştie bine, lucrează doar cu banii „clientului”, iar Plaho a respectat din plin această lege. Pentru cine n-a observat vă amintesc că, PD-ul a plătit Prime-ului lui Plaho 600.000 de lei pentru publicitate, pentru ca apoi, Plaho să fericească oficial PD-ul cu „tocmai” 360.000 de lei. Acum stau şi mă gândesc, ca Buraga, PD-ul SRL-ul cui este?
Dacă în cazul de mai sus riscurile afacerii revin „asociaţilor”, al doilea ne priveşte pe toţi.
Vom vedea că principiul „ lucrăm pe banii clientului”a funcţionat perfect şi în cazul TVR-ului, din păcate. Dacă acum trei ani Plaho şi maimuţoiul de la CCA au pus la cale marele jaf al frecvenţei TVR, azi, în loc să stea la puşcărie, acelaşi maimuţoi ne fericeşte cu reîntoarcerea în spaţiul public al TVR-ului. Dar fiţi atenţi, că doar în proporţie de 65% şi fără licenţă. Eu sper că televiziunea română va da dovadă de caracter şi respect pentru cei mulţi, care au luptat pentru ea şi nu vor bate palma cu aceşti hoţi şi nu vor retrage plângerea de la CEDO. Doar aşa îi vom putea pune la respect şi le vom da jos masca falsă de binefăcători că să le vadă toţi adevăratul chip hidos.

marți, 9 noiembrie 2010

Notiţe electorale II

Din păcate, trebuie să încep acest articol cu mărturisirea unei dezamăgiri. Chiar am crezut că, PLD-ul are o strategie aparte pentru această campanie, dar până la urmă s-a dovedit că startul întârziat n-a fost decât o simplă acţiune de imagine.
Dacă e să dai crezare comentatorilor fenomenului socio-politic din republică, vei face o singură concluzie, că campania electorală există doar în imaginaţia concurenţilor electorali. Ţin să recunosc că, şi eu am această senzaţie. Până acum, aceasta s-a remarcat prin două evenimente majore. „boamba română” şi finanţatorii şomeri ai comuniştilor. Două zile în urmă a fost zămislit încă un eveniment în stilul „boamba românească”, doar că de această dată, aceasta e aruncată în capul celeilalte tabere. Scor provizoriu 2 la 1 pentru AIE.

Chiar dacă campania este „imaginară” concurenţii, totuşi, sunt reali.

Despre PLD nu pot spune decât că a reuşit să mă păcălească cu „strategia” lor electorală. În rest secetă. Da, era să uit despre provocarea lui Voronin la dezbateri. A fost până la urmă o mişcare inevitabilă pentru PLD şi Filat. Era o mare dezamăgire dacă n-o făceau. Rezultatul era evident.

PL-ul fără vervă. Merge cu o ciorba de anul trecut, doar că puţin reîncălzită. Nu ştiu cine consultă PL-ul, dar nu cred că îşi merită banii, mai ales după apariţia ultimelor panouri, cu adevărat monstruoase, în care Chirtoacă seamănă mai degrabă cu un personaj din filme de groază. Varianta cu Ghimpu nu e cu mult mai reuşită. Dacă clientul tău nu are abilităţi actoriceşti, de ce scoţi în evidenţă acest handicap? Întrebare retorică. Unicul avantaj al peliştilor este posibilitatea de a compensa deficienţele campaniei de bază cu reuşitele din campania secundară, fiindcă este unicul partid care are de dus două campanii electorale. Dacă ei nu reuşesc să mobilizeze diaspora, va fi penultima campanie electorală în calitate de partid parlamentar şi cu mandat redus. Doar votul masiv al diasporei poate asigura suficiente mandate pentru alegerea preşedintelui şi prin urmare un mandat complet pentru parlament şi în final trimiterea la gunoiştea istoriei a comuniştilor şi în mare parte a coloanei a cincea ruseşti. Şi când te gândeşti că toate acestea depind de PL, te apucă groaza.

Voi termina această intervenţie cu o vânătoare. Vânătoare de lupi.
Dl Lupu, cu orice ocazie blamează extremismul, dar în acelaşi timp a hotărât să meargă pe o variantă extremistă, ORI TOTUL ORI NIMIC. Încurajat de sondaje şi înţelegând că nu mai este candidatul AIE-ului la funcţia de Preşedinte, el a hotărât să forţeze nu doar mâna Alianţei dar şi a sorţii. Practic, Lupu duce o campanie prezidenţială. Drept dovadă, stă excluderea din siglă a denumirii partidului şi înlocuirea acesteia cu numele „prezidenţiabilului”. Dacă mai punem la socoteală şi lista partidului, putem spune cu certitudine că, partidul nu e altceva decât o unealtă pentru atingerea scopului mult râvnit. Astfel, Lupu singur s-a înconjurat de capcane şi rămâne de văzut dacă va reuşi să le şi evite.

PS niciodată n-aş fi crezut că mă voi ruga pentru accederea lui Urechanu în Parlament. Ce tristă-i viaţa.
Vizualizări: