Din start trebuie să declar un lucru. Am avut o satisfacţie deosebită morală, când dl. Ghimpu a devenit iniţial Preşedintele parlamentului iar ulterior şi Preşedinte interimar. Chiar şi acum consider că, acest fapt este o lucrare divină şi, desigur, un adevărat blestem pe capul comuniştior.
În pofida acestor fapte nu pot să trec cu vederea unele evenimente, care, sincer să fiu, pun la grea încercare calităţile morale ale liderului PL. Analizând anumite acţiuni ale dl Ghimpu, mi se creează impresia că nu va trece mult şi îl va ajunge din urmă, la capitolul ipocrizie, chiar şi pe Voronin. Picătura care, aproape a umplut paharul a fost ultima manifestaţie publică cu caracter oficial legată de comemorarea şi omagierea veteranilor războiului din Afganistan. Unii ar putea să-mi reproşeze că, nu doar Ghimpu a participat la această manifestare. Corect dar, doar PL şi dl Ghimpu şi-au făcut un stindard din lupta împotriva ocupaţiei sovietice şi au promis o schimbare nu doar politică dar şi morală. Dl Ghimpu a declarat recent că, nu va admite minciuni în Constituţie. Dar de ce le admite în cazul cotidianului?
Participarea la ceremonia despre care vorbeam este un act de ipocrizie din partea şefului PL-ist, fiindcă el ştie că glorificarea acelor veterani este un act de propagandă sovietică. Mai mult ca atât, ridicarea din bani publici a acestui monument şi ceremoniile oficiale în cauză sunt o adevărată insultă la adresa poporului afgan şi a ţării lor.
Eu deplâng tragedia individuală a fiecărui veteran, care au avut nefericirea să treacă prin calvarul războiului de ocupaţie din Afganistan. De asemenea, nimic nu poate alina durerea urmaşilor celor căzuţi în război.
În acelaşi timp, nu putem închide ochii supra faptului că aceşti veterani fiind în cadrul armatei imperiale de ocupaţie au nenorocit poporul afgan şi timp de 11 ani au comis o mulţime de atrocităţi în acea ţară. Despre care acte de vitejie şi îndeplinire cu succes a datoriei fată de patrie, şi a cărei patrii, poate fi vorba, în cazul lor?
Dacă noua conducere politică a RM ar ţine cu adevărat la cetăţenii săi, în loc de a cheltui bani publici pentru perpetuarea unei minciuni, mai bine ar iniţia negocieri cu Federaţia Rusă pentru a obţine din partea acesteia despăgubiri pentru cei ce au avut de suferit şi urmaşii celor decedaţi.
Dar să revenim la aspectul moral a problemei. Iar în cazul dl Ghimpu lucrurile se complică şi din cauza că, deşi detestă ceia ce face, mai urmăreşte şi beneficii politice şi electorale.
La început s-a acomodat foarte rapid cu braţul şefului bisericii ruse din RM, prin participarea la slujba de crăciun rusesc. Ca să vezi, pentru slujba din 25 decembrie nu s-a găsit timp. Sau poate 25 decembrie nu aduce suficiente voturi? Iar biserica rusă, şi cu această ocazie, şi-a reconfirmat statutul de damă de companie a puterii, indiferent dacă aceasta este dată de Dumnezei sau de Satana.
Acum, a considerat că ar fi bine de a ciupi puţin din fosta glorie a imperiului răului şi nu voi fi surprins dacă, din aceleaşi considerente electorale, îl vom vedea în curând la o ceremonie de glorificare a geniului marelui conducător, generalisimul şi tată al tuturor popoarelor alături de nepoţii acestuia.
Chiar crede Domnul Ghimpu că, rostind un adevăr de la înălţimea funcţiei sale, deja, a intrat în istorie ca mare român şi misiunea sa mesianică pe aceste meleaguri practic a fost îndeplinită?
Iar având în vedere că, Steaua României a fost primită, a rămas doar canonizarea. O singură necunoscută mai persistă, care din biserici va fi prima.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu