vineri, 16 decembrie 2011

Cu ce ne ajută să fim ceea ce nu suntem ?

Încă de pe timpul ocupaţiei sovietice pentru a ne menţine obedienţa faţă de ocupanţi au fost inventate câteva mituri care să ne suscite orgoliile şi să ne sustragă atenţia de la realităţile de atunci. Cele mai răspândite şi „apreciate” de noi erau cele despre hărnicie, ospitalitate, bunăvoinţă ş.a.m.d. După prăbuşirea imperiului, sistemul de propagandă cu ajutorul noilor lideri locali a promovat cu insistenţă un nou mit numit, toleranţa. Acesta a apărut în momentul când avântul renaşterii naţionale şi a conştientizării originii noastre a atins cote maxime. Anume atunci s-a adoptat legea despre cetăţenie în varianta zero, iar legislaţia lingvistică a devenit cea mai mare frână în calea derusificării şi românizării republicii. Apoi acest mit a început să fie folosit ca o formă de autosugestie prin care încercam noi înşine să ne convingem că suntem toleranţi. Toleranţi faţă de ruşi, evident, fiindcă în lumea de azi poţi fi cum vrei dar nu ai voie să fii intolerant faţă de ruşi. Ruşii ştiu că noi nu-i iubim şi chiar îi urâm pentru tot ce ne-au făcut şi continuă să ne facă, de aceia ei continuă să menţină în conştiinţa colectivă acest mit. Astfel ei doresc ca noi să ne simţim permanent vinovaţi în faţa lor, şi aşa va fi până nu vom recunoaşte că noi nu suntem toleranţi, că noi suntem pur şi simplu obedienţi şi laşi. Toţi ştiu că pe la spate îi înjurăm şi le dorim să crape, iar cu rusul în faţă ne transformăm în preş numai bun de şters picioarele. O dovadă este şi admiraţia noastră pentru baltici şi ceceni. O admiraţie tâmpă prin care ne bucurăm că măcar alţii li se opun. În acelaşi timp ruşilor le e frică să recunoaştem lipsa noastră de toleranţă faţă de ei, fiindcă  anume aceasta le-a permis aceloraşi baltici să-şi obţină adevărata libertate. Cercul s-a închis.
Mitul e o minciună. Minciuna naşte frică iar frica naşte violenţă. Se mai zice că suntem şi paşnici.

vineri, 9 decembrie 2011

Cu ministrul la Gazprom

Azi am citit un interviu mic dat de un ministru "mare" despre negocierile cu Gazpromul. În acest micro interviu cel mai "competent" ministru al guvernului nostru a produs trei gogomănii mai mari ca șeful său de partid.Acesta a scăldat-o în două ape, pur românește. În primul rând, ministrul a insinuat că Gazpromul ar fi făcut "investiții" în RM. Azi chiar şi copii care îl așteaptă pe Moş Crăciun nu cred în astfel de basme. Toată lumea ştie că "investițiile" rușilor în Moldova Gaz se reduc la transformarea "datoriilor" în acțiuni. Apropo, unde a dispărut comisia parlamentară însărcinată să verifice "biografia" Moldova Gaz?
În al doilea rând, ministrul a făcut o piruetă în stil centrist, prin care a dat de înțeles că acordurile semnate cu UE vor fi implementate în măsura în care nu vor afecta interesele rusești în RM. Iarăși s-a invocat protejarea "investiţiior", deși implementarea pachetelor "energetice" nu afectează în niciun fel acestea. Implementarea lor va elimina controlul rusesc total asupra sectorului energetic modovenesc. Dl ministru or o face pe prostul ori nu cunoaște esenţa tratatelor semnate. Cred că europenii se crucesc citind astfel de interviuri.
Şi cea mai mare gogomănie, citez" noi nu contrapunem interesele UE şi ale Rusiei". Cine te întreabă ce faci şi cui îi pasă de asta? Să pui semnul egalității între UE şi ruşi la capitolul interese este o lipsă totală de bun simț, în situația în care,UE ne ţine de mână ca să nu cădem în prăpastie în timp ce Rusia ne trage de picioare. Am impresia că pentru ministru pantofii sunt mai scumpi ca viața.

miercuri, 7 decembrie 2011

Умом Россию не понять

Unimedia a transmis o ştire „Mişcarea "Solidaritatea" va organiza un protest pe 10 decembrie, dar mitingul este autorizat doar pentru 300 de manifestanţi, în timp ce pe reţelele de socializare şi-au anunţat participarea peste 5 mii. ”
Ingenioasă metodă de respectare a dreptului la libera exprimare. Să înţeleg că primăria trimite angajaţi care se ocupă cu numărarea protestatarilor? Sau poate organizatorii vând bilete de participare la miting? Nu înţeleg cum de până acum nimeni nu a început o afacere profitabilă cu organizarea protestelor? Spre exemplu să iei în chirie mai multe spaţii în oraş pe care să le subînchiriezi în dependenţă de numărul autorizat de participanţi. La noi aşa fac cu nunţile. Guvernul ar putea adopta o hotărâre prin care să reglementeze acest domeniu. De exemplu, ar putea stabili numărul participanţilor în dependenţă de tematică sau de ziua săptămânii. Dacă e zi lucrătoare să fie mai puţini pentru a asigura buna funcţionare a economiei.
Tot în Rusia există un grup de protestatari care organizează manifestaţii în fiecare dată de 31 a lunii făcând aluzie la încălcarea art. 31 din constituţia lor. Aceşti protestatari sunt în permanenţă maltrataţi şi amendaţi de poliţie pe motiv că autorităţile nu au autorizat mitingul. Eu cred că acest caz ar putea sta la baza unei condamnări a guvernului rus pentru acte de tortură în masă împotriva propriilor cetăţeni. Deşi guvernul rus ştie că de fiecare dată pe 31 a lunii respective un grup de cetăţeni va fi supus relelor tratamente şi umilinţei publice pentru atitudinea sa, el nu întreprinde nimic de parcă ar savura aceste acte de violenţă. Şi când te gândeşti că el poate asigura liniştea şi protecţia acelor cetăţeni printr-un simplu gest uman, prin simpla schimbare a numărului acelui articol.
Vizualizări: