Sabotaj pe faţă

Articolul de mai jos este o observaţie foarte corectă şi actuală făcută de dl Cozer. Sunt întru totul de acord cu autorul. Ca jurist, pot spune că procuratura a dat dovadă de o incompetenţă şi rea credintă. Un contract de privatizare poate fi reziliat în două cazuri, fie beneficiarul privatizării nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, fie la baza încheierii unui astfel de contract a stat o infracţiune. În cazul nostru, procuratura a mers, în cel mai bun caz din inerţie, pe varianta comunistă de a declara nulă privatizarea pe motiv de sub-evaluare a bunului privatizat. Ceea ce nu a luat în "considerare" procuratura este faptul că, judecătorii, care anulau în prostie în trecut astfel de contracte, au rămas în continuare subordonaţi politic faţă de comunişti. Iar ironia sorţii constă în faptul că, au folosit drept argumentare aceleaşi motive la care apela actuala guvernare în cazul marilor naţionalizări comuniste. Până la urmă, eu cred că procuratura a sabotat conştient "procesul de restabilire a legalitării" în cazul privatizărilor comuniste fiindcă, dacă era altfel, am fi avut în instanţe procese penale cu persoane care au executat privatizările, pe banca acuzaţilor. Şi sunt convins că dacă, se întâmpla acest lucru, comisia parlamentară ar fi avut dovezi cu duiumul pentru a ridica imunitatea lui Voronin.

Lectură plăcută în continuare.

Pentru cine lucrează Procuratura Generală?

După alegerile din 29 iulie 2009 şi formarea noii alianţe de guvernare, îmbătaţi de succesul obţinut, liderii AIE ne dădeau asigurări că niciodată comuniştii nu vor mai reveni la guvernare. Unii dintre ei, mai optimişti, chiar le cântau prohodul comuniştilor şi ne dădeau asigurări că aceştia nici măcar în Parlament nu vor mai accede.

Astăzi, când mai avem ceva mai mult de o lună de zile până la desfăşurarea scrutinului din 28 noiembrie, nu putem decât constata faptul că declaraţiile triumfaliste ale liderilor Alianţei au fost doar nişte vorbe goale, de altfel, ca şi o bună parte din promisiunile post- şi preelectorale pe care le-au făcut aceştia. Partidul Comuniştilor, conform ultimelor sondaje, conduce şi acum detaşat în preferinţele electoratului, cu aproximativ 40%, în timp ce partidele Alianţei ar obţine rezultate nu foarte diferite de cele de la 29 iulie. Cu o singură excepţie – AMN, care este creditată cu şanse destul de mici de a accede în viitorul legislativ.

În condiţiile în care guvernul Filat se poate lăuda şi cu ceva realizări, chiar dacă nu foarte importante, este destul de ciudat că ratingul PCRM-ului a rămas aproape intact. Să nu uităm în ce condiţii grele a preluat guvernarea noua coaliţie şi, cu toate acestea, pensiile şi salariile au fost achitate la timp, iar economia naţională a fost readusă pe linia de plutire. Deloc neglijabile şi reuşitele pe plan extern ale Republicii Moldova, în ultimul an ţara noastră înregistrând o apropiere destul de importantă de Bruxelles.

Nu cred că moldovenii s-au aşteptat la schimbări venite peste noapte, la creşteri economice miraculoase sau alte minuni venite din partea AIE. Atât însă pentru electoratul AIE, cât şi pentru simpatizanţii comuniştilor, util ar fi fost ca evenimentele din 7 aprilie să fi fost elucidate, iar cei ce au condus ţara între 2001 şi 2009 să răspundă pentru toate fărădelegile la care s-au dedat în această perioadă. Din păcate, aceste lucruri nu s-au realizat din cauza că unele instituţii ale statului nu şi-au făcut deloc treaba, protejând şi acum fosta putere comunistă.

Procuratura Generală, sabotorul AIE?

Una dintre instituţiile statului care şi-au făcut cel mai prost treaba în ultimul an este Procuratura Generală. Spun asta conducându-mă strict de activitatea pe care a desfăşurat-o această instituţie din momentul în care este condusă de Valeriu Zubco. Deşi în momentul numirii sale Zubco venea cu foarte multe promisiuni, putem afirma fără reţineri că niciuna dintre ele nu a fost realizată.
În primul rând, ancheta asupra evenimentelor de la 7 aprilie 2009, care a trezit atâtea tensiuni în societate, stă în continuare pe linie moartă. Deşi PG deţine inclusiv materiale video care ar incrimina mai mulţi poliţişti, procurorii o fac pe mortul în păpuşoi, aşteptând deja de mai bine de jumătate de an rezultatele expertizelor video care au fost trimise pe la nu ştiu ce laboratoare.

Cu niciun rezultat nu s-a soldat nici aşa-zisa anchetă derulată asupra fostului ministru de Interne, Gheorghe Papuc, şi a ex-Comisarului Capitalei, Vladimir Botnari. Cei doi se plimbă şi acum foarte relaxaţi pe la şedinţele de judecată, atâta timp cât sunt siguri că din partea procurorilor nu există niciun interes real ca ei să fie declaraţi vinovaţi.

Cu toate că au existat zeci de mărturii venite de la tinerii maltrataţi în comisariatele de poliţie în zilele de după 7 aprilie, nici în aceste cazuri nu am văzut nicio anchetă finalizată sau găsit vreun vinovat.

Foarte ciudată este şi iniţiativa de retragere a imunităţii parlamentare a lui Vladimir Voronin, venită şi aceasta din partea Procuraturii, chiar în timpul campaniei electorale. Şi de această dată, subalternii lui Zubco dau dovadă ori de incompetenţă ori de rea-voinţă. Deşi procurorii responsabili de acest caz s-au prezentat deja de două ori în faţa comisiei parlamentare „Numiri şi Imunităţi”, de fiecare dată au venit cu lecţia nefăcută, neaducând nicio probă care ar putea determina comisia să-l lase fără imunitate pe Voronin. Cui îi este convenabilă această situaţie este clar, mai ales după ce-l vedem de fiecare dată pe Voronin ieşind de la audieri victimizându-se şi acuzând liderii AIE că fac presiuni asupra Procuraturii pentru a-l lăsa fără imunitate.

Să nu uităm şi de cazurile „Cubreacov”, „Kilerii lui Roşca” sau lipsa de combativitatea de care au dat dovadă procurorii în dosarul privatizării hotelului „Codru”, şi acestea subiecte foarte sensibile pentru societate.

Şi Procuratura nu poate fi acuzată de lipsă de operativitate, deoarece, atunci când s-a vrut, subalternii lui Zubco au lucrat cu o rapiditate uimitoare. În decurs de mai puţin de o lună de zile, procurorii au investigat toate afacerile dubioase ale lui Vladimir Plahotniuc, dând chiar şi verdictul – curat ca lacrima. La fel de rapid s-au mişcat şi în cazul celor ce au vorbit despre ilegalităţile lui Plahotniuc, Sergiu Mocanu, Victor şi Viorel Ţopa trezindu-se cu dosare penale imediat după ce au ieşit cu acuzaţii la adresa dubiosului om de afaceri.

Una dintre ultimele ciudăţenii venite din partea lui Zubco, este legată de blocarea activităţii site-ului de sharing „torrentsmd.com”. Deşi, la prima vedere, să blochezi un site nu pare a fi mare lucru, totuşi „torrentsmd.com” are aproape 100 de mii de vizitatori unici zilnic, toţi tineri între 18 şi 35 de ani, posibili votanţi ai partidelor din AIE. Iar reacţiile acestora nu au întârziat să apară, fiind unele foarte dure şi îndreptate către actuala Putere. Nu putem neglija nici faptul că, din publicitate, administratorii acestui site câştigau câteva mii bune de euro lunar. Nici motive prea multe de a bloca un asemenea site nu există, deoarece „trackere” de genul acesta se găsesc în întreaga lume şi nu deranjează pe nimeni. Cade şi motivul invocat de procurori, cum că site-ul ar încălcă drepturile de autor, deoarece încălcări mult mai grave se produc la posturi de televiziune importante din ţară, precum „Nit” sau „2Plus”, acolo unde unele producţii cinematografice rulează la doar câteva zile după ce au avut premiera mondială. Dacă Procuratura Generală vrea să lupte cu pirateria, ar fi bine s-o înceapă cu posturile de televiziune la care situaţia este cu mult mai gravă decât în cazul unui site prin care utilizatorii descarcă un film sau o piesă pentru uz personal, nu pentru vânzare.

Bine, dar dacă aş continua să scriu despre toate „isprăvile” instituţiei conduse de Zubco, cu siguranţă ar fi nevoie de multe pagini de ziar, aşa că mă voi opri aici. Nu înainte însă de a mă întreba pentru cine a lucrat Procuratura Generală în ultimul an de zile?

Alexandru Cozer

Notiţe electorale

În primul rând, aşi vrea să vorbim puţi despre „oboseala electorală” şi efectele ei nocive. Cu toţii cunoaştem piesa de bază din repertoriul, mai ales al, dlui Ghimpu, precum că, cetăţenii s-au săturat de alegeri. Aşa este. Şi, in păcate, din cauza apatiei politice şi a ignoranţei cetăţenii adoptă comportamentul respectiv, deşi susţinerea acestei teorii sau perpetuarea acestei stări de fapt este împotriva intereselor lor. Dacă dl Ghimpu ar ţine la interesele cetăţenilor el nu ar încuraja apatia politică susţinând că alegerile sunt un rău inevitabil şi trebuie tratate de cetăţeni ca un medicament amar, dar necesar vindecări. Este o politică dăunătoare şi antisocială. Un politician responsabil ar explica societăţii că alegerile sunt un fel de mană cerească pentru cetăţeni şi cu cât mai des vor fi alegeri cu atât mai protejaţi vor fi cetăţenii. Doar în timpul alegerilor cetăţenii pot impune propria voinţă şi părerea lor cu adevărat contează. Mi se pare normal ca astfel de ocazii să fie cât mai dese. Un alt element important, este perioada preelectorală. Cea mai benefică din punct de vedere a rezolvării oricăror probleme apărute pe moment sau acumulate în timp. În această ordine de idei aşi da câteva exemple. Deponenţii Investprivatbankului nu şi-ar fi recuperat banii nici până astăzi, dacă banca nu era falimentată într-o perioadă preelectorală, fac pariu. Sinistraţii din acest an nu ar avea ocazia să-l vadă săptămânal pe prim-ministru, dacă nu era an electoral. Nu mai vorbesc de ajutoarele primite şi casele reconstruite. Traficaţii din Egipt şi azi stăteau în puşcărie dacă nu era campanie electorală şi cu siguranţă nu erau întâmpinaţi de prim-ministru la aeroport.
Dragi concetăţeni nu vă lăsaţi prostiţi şi manipulaţi. Bucuraţi-vă că există alegeri multe şi dese.
Câteva observaţii pe marginea începerii campaniei electorale.
Toată admiraţia pentru comportamentul adoptat de peledişti. Pe fonul circului de la comisia electorală, detaşarea PLD-ului de acest bâlci cu motivaţia, „Noi avem de guvernat o Ţară” a fost o găselniţă foarte reuşită. Presupun că acest comportament, preluat de la idolul Putin, va fi menţinut şi în continuare. Dacă vă amintiţi, nici Putin şi nici Medvedev nu au participat în campaniile electorale propriu-zise. Ei le-au ignorat sub pretextul că au de „guvernat o ţară” şi în loc de confruntări electorale, mergeau în „vizite de lucru”.
Alt element important în strategia PLD-ului este intrarea formalizată în campane, doar pe ultima sută de metri. Astfel ei scapă de reglementările rigide ale reflectării campaniei electorale, şi în acelaşi timp pot nestingherit să-şi facă campanie camuflată în calitate de oficiali în funcţie. Ei vor vorbi despre „asumarea răspunderii guvernării” fără a face propagandă electorală directă şi inutilă, în cazul dat, dar toate acestea fără restricţii de apariţie pe sticlă. Mai mult ca atât, nu vor trebui să se confrunte cu concurenţii, mesajele cărora vor fi sufocate de cronometre.
Alţi membri ai Alianţei au înţeles că s-au păcălit şi au încercat să dreagă busuiocul prin excluderea miniştrilor din liste şi întoarcerea lor în guvern. Dar şi acest fapt este în defavoarea lor fiindcă a fost făcut după apelul prim-ministrului.
Scor total 2-0 pentru PLD.