Săptămâna trecută am avut ocazia să urmărim un nou epizod
din franciza ”Și tu Brutus?”. Chiar dacă e vorba de PL, cred că mulți își
puneau întrebarea: când? și nu dacă? Nu voi stărui asupra motivelor
răzvrătiților. Mi se pare mai interesant și util de analizat reacția la trădare,
fiindcă până la urmă eu nu cred că acești lideri sunt supărați anume pe faptul
trădării ci mai degrabă pe faptul subminării autorității lor. Iar în cazul lui
Ghimpu lucrurile sunt și mai nuanțate. Dacă în alte partide obținerea unui loc
fruntaș pe listele electorale sau ocuparea unui fotoliu ministerial se poate
obține în schimbul unei contribuții financiare corespunzătoare, atunci în cazul
PL-ului este vorba de voința exclusivă a președintelui. Astfel dacă trădătorilor cu locuri cumpărate nu prea ai ce le reproșa dat fiind condițiile
”contractului”, atunci când e vorba de autoritatea și ”geniul politic” al
liderului lucrurile devin mai grave. Și cel mai bine acest lucru a fost demonstrat
de reacția și comentariile lui Ghimpu. Este pentru prima dată când un lider de
partid a recunoscut în public că persoanele promovate în fruntea partidului și
a instituțiilor publice nu au avut nicio calitate personală și niciun merit în
aceasta și mai mult ca atât, ei nici nu au avut măcar o activitate în
interiorul partidulu pentru a justifica promovarea. Totul s-a datorat exclusiv
hatârului personal al lui Ghimpu. Ce e și mai grav că unii au devenit demnitari
de stat din milă primind funcțiile ca o pomană. Vedeți cazul lui Ion Hadârcă
sau a altui lider local care a primit un loc de muncă de dragul fetelor sale. Astfel,
Ghimpul a fost forțat să recunoască faptul că nu are nicio importanță dacă ești sau nu membru de partid, dacă ești un activist sau doar un figurant dacă ești geniu sau un prost, cariera ta politică depinde exclusiv de simpatia sau
antipatia liderului de partid. Ironia sorții este că după ce ai dat un astfel
de exemplu să te plângi la televizor că tinerii și oamenii activi nu vor să
vină în partid. Să vedem totuși cine sunt actorii.
Grupul rebel. Marea minciună promovată de aceștea
este dorința de democratizare a partidului și citez:
- atragerea și promovarea resurselor umane valoroase în
bază de meritocrație și
competiție sănătoasă;
- renunțarea la autoritarism și promovarea unei
democrații reale a procesului
decizional.
Ca să vezi, cei ce au făcut carieră în pofida acestor
deziderate acum se zbat pentru ele. Dar cea mai mare dovadă că aceste intenții
sunt false a fost cererea de desemnare a
lui Chirtoacă în funcția de președinte. Vă rog să rețineți că nu s-a cerut
alegerea unui nou președinte ci convocarea unui congres cu dedicație. Cât
spirit democratic.
Partidul. S-a dovedit cu lux de amănunte că în PL nu există niciun
fel de democrație și membrii nu sunt altceva decât o umplutură și o masă de
manevră. PL e un partid de buzunar bazat pe principii clientelare.
Acuma stau și mă gândesc a cui trădare este mai mare, a
grupului răzvrătit față de Ghimpu sau a lui Ghimpu față de toți membrii de
partid și a anumitei părți din societate care credea că PL e totuși altfel?
Astfel, în republica noastră unica metodă de asanare a
clasei politice și a mediului politic este exclusiv actul trădării fiindcă doar
atunci aflăm ce cred oamenii politici unul despre altul cu adevărat și cum se ajunge
în vârful piramidei politice. De aceia, cred că noi ar trebui să le fim recunoscători
trădătorilor și să cerem instituirea zilei trădătorului și a ordinului ”Brutus
emerit al Republicii”.
