Suflete moarte

Toţi cunosc genialul roman al lui Gogol „Suflete moarte” şi despre afacerea personajului principal, Cicikov. Acesta a inventat o afacere, ingenioasă, cu cumpărarea iobagilor morţi în fapt, dar vii în acte. Cine a citit romanul ştie despre ce e vorba iar cine nu, sper să pună mâna pe carte. De un lucru sunt sigur, liderii noştri politici au citit romanul din scoată-n scoarţă. Mai mult ca atât, eu bănuiesc că ei au pus mâna şi pe volumul doi, care se zice că a fost ars chiar de autor. Dar să ne întoarcem la „iobagii” noştri.
Dacă nu mă înşeală memoria, una din iniţiativele „nobile” de reformare a sistemului nostru bazat pe pluripartitism a fost lansată de PPCD şi se referea la ridicarea numărului minim de membri pentru un partid să fie de 15 mii, fiindcă cetăţenii „cereau” limpezirea scenei politice şi combaterea „inflaţiei” de partide. Până la urmă iniţiativa a fost implementată doar în proporţie de 30%, fiindcă pragul votat de parlament a fost de „doar” cinci mii de membri subscrişi. Toate bune şi frumoase. Şi când ni se părea viaţa partinică mai dragă, au apărut şi problemele. La tot pasul poţi auzi despre corupţie, despre cumpărarea partidelor şi vânzarea funcţiilor. Şi toate dintr-un motiv banal, banii. În scurt timp s-a dat şi o lege prin care partidele vor avea acces la banul public ca să nu-l ea de la mafioţi. În presă s-au vehiculat diferite cifre cu referire la preţul unui partid sau costul lunar de întreţinere a acestuia. Am reţinut doar una. Cică întreținerea lunară a unui partid extraparlamentar se ridică la 30 de mii de Euro. În lei la un curs optimist de 17 lei ar fi 510 000 lei. Dacă împărţim această sumă la numărul minim de membri primim 100 de lei de căciulă. Făcând aceste calcule simple, mi-am zis că ceva nu se leagă şi am făcut o mică cercetare ca să văd unde se duc banii? Nu-i frumos să numeri banii altora, dar scumpii noşti politicieni vor ca şi nemembrii să le întreţină creaturile politice, doar fiindcă aşa vor ei. Prin urmare, am ales şapte partide relevante, după părerea mea. PCRM- 30 000, PLDM-34 000, PDM- 21 000, PL- 12 000, PNL- 10 000, PSD- 10 000 şi PPCD- 15 000 membri fiecare. Ţin să precizez din capul locului că statutele acestor partide prevăd că, membrii sunt obligaţi să plătească cotizaţiile de membru. Conform calcului de mai sus, veniturile lunare ale acestor partide ar trebui să fie de cel puţin: PCRM – 3 000 000, PLDM-3 400 000, PDM- 2 100 000, PL- 1 200 000, PNL- 1000 000, PSD- 1000 000 şi PPCD- 1 500 000 lei. Nu e rău de loc, nu-i aşa? Dar să vezi năpastă. În PLDM, PL şi PNL membrii de partid nu plătesc cotizaţii, deşi statutul le cere. În PSD şi PPCD cotizaţia de membru este de TOCMAI 1 LEU pe lună. Cel puţin, respectă statutul. PDM-ul are o cotizaţie de 50 de lei. Şi acum campionii la cotizaţii PCRM, membrii căruia plătesc 1% din venit. Vă imaginaţi cum a explodat bugetul lor după cooptarea lui Olejka?
Dacă-mi amintesc bine, iniţiatorul legii cu privire la finanţarea partidelor din bugetul de stat, pentru a combate corupţia, a fost Alexandru Tănase. Acum înţeleg de unde a venit iniţiativa. Acelaşi domn Tănase, se plângea de curând, că în partid totul decid „sacii cu bani” şi nu membrii. Acum stau şi mă întreb, când dl Tănase a făcut această observaţie? Din câte înţeleg, astfel de gânduri nu l-au preocupat pe când era membru neplătitor şi nici nu era deranjat de „prosperitatea” partidului. Din câte am observat, nemulţumirile faţă de finanțarea unui partid apar doar când cineva îl părăseşte.
Este cunoscut faptul că, rădăcinile corupţiei sunt ascunse în mediul politic şi de acolo se răspândesc în întreaga societate. Baza sistemului politic sunt partidele şi am o vagă presimţire că, corupţia începe cu constituirea lor. Actualii Cicikovi partinici procedează prin aceleaşi metode şi în aceleaşi scopuri. 99 la sută din membrii de pe listele oricărui partid au primit o recompensă pentru semnăturile lor. Ei sunt conştienţi de faptul că „liderul” are nevoie de ei doar pentru a se conforma cerinţelor legale, şi atât. Poate câteodată vor fi duşi cu autobuzul la vreun miting. Astfel, ca şi iobagii morţi „membrii” sunt „vânduţi” statului sub formă de liste iar dacă numărul lor devine o cifră cu patru zerouri, atunci ei devin şi obiect de mândrie politică şi sunt expuşi, în grup, admiraţiei publice. Faptul că lucrurile stau aşa şi nu altfel poate fi uşor de demonstrat. Dacă tot s-a impus un număr minim de membri, de ce să nu se impună şi o cotizaţie minimă obligatorie? Iar aceasta să poată fi plătită doar prin transfer bancar. Atunci, aş vrea să văd câţi vor mai rămâne în liste.
Până la urmă acest sistem este unica modalitate a liderilor noştri politici să se menţină în funcţii, fiindcă ei sunt votaţi şi realeşi din două motive, ori sunt „saci cu bani” ori pot aduce unul. Ce valoare ar avea ei dacă partidele nu ar mai depinde de aceşti „sponsori”? Aţi auzit de manifestarea vreunei nemulţumiri în rândul membrilor din cauza componenţei listelor electorale, care sunt pline de anonimi pe locurile eligibile?
Aşa începe totul. Cumperi un membru, pe urmă vinzi un loc pe listă, după o funcţie în guvern. Iar în parlament votezi ce se plăteşte, fiindcă cum să-ţi recuperezi banii din campanie? Acest cerc vicios nu se va termina niciodată până nu va fi abolit acest sistem dubios. Pentru aceasta se cere adoptarea câtorva măsuri. În primul rând, este imperios necesar de a aboli actualele condiţii de constituire a unui partid prin înlăturarea oricăror restricţii. E suficientă iniţiativa a trei persoane, fiindcă un partid e puternic nu datorită numărului de membri ci al susţinătorilor. În al doilea rând, partidele ar trebui înregistrate la Tribunal şi nu la o structură politică a guvernului. Şi cel mai important lucru, finanţarea. Conturile partidelor ar trebui să fie deschise la trezorerie iar completarea acestora să se facă exclusiv prin transferuri bancare. În aceeaşi context ar fi necesar şi un element de transparenţă prin care, toate transferurile s-ar da publicităţii cu indicarea persoanei şi a sumei transferate. Iar cu o lună înaintea datei alegerilor aceste conturi să poată fi completate doar cu cotizaţii. Astfel, vom putea evita sponsorizările dubioase destinate exclusiv spălării banilor electorali în cazul partidelor fantomă şi mitei în cazul partidelor cu şanse de câştig.