În curând, pe 19 iulie, se aşteaptă o nouă întâlnire Germano-Rusă. Deşi, nu a fost anunţată o agendă, toţi spun, că va fi discutată „problema transnistreană” în contextul viitoarei structuri de securitate pan-europene. La fel ca şi 72 de ani în urmă, fără a fi rugaţi de nimeni, ruşii şi germanii au discutat şi pus la punct un plan de „securitate europeană”. La fel, ca şi atunci, în joc va fi pusă soarta românilor şi a teritoriilor româneşti. Dar să vedem ce mâncare de peşte mai ieste şi acest „conflict transnistrean”? Termenul de Transnistria este unul consacrat şi chiar „legalizat” prin Legea 173 din 22.07.2005. Faimoasa Lege, votată în unanimitate. Să vedem cum se leagă acest termen cu realitatea din teren. Transnistria, înseamnă un teritoriu aflat dincolo, sau până la Nistru în dependenţă de varianta folosită, românească sau cea rusească. Foarte bine, dar nici Transnistria şi nici Приднестровие nu explică cum se încadrează în termenul folosit teritoriile ocupate de pe malul drept al Nistrului. Mă refer la Tighina şi localităţile limitrofe. Prin urmare, putem noi oare vorbi în continuare despre Transnistria?
Alt termen consacrat, este „conflictul transnistrean” . Conflictul, conform DEX-ului, este o stare de confruntare între cel puţin două persoane sau entităţi, prin urmare, termenul de „conflictul transnistrean” nu are sens, nu doar din punct de vedere lingvistic dar şi juridic şi factologic. La baza cestei concluzii stau două documente, unicele relevante, după părerea mea, şi anume Acordul de încetarea a focului din 1992 şi Hotărârea CEDO în dosarul Ilaşcu. Atât Acordul, cât şi Hotărârea CEDO stabilesc foarte clar că există un conflict şi părţile implicate sunt Federaţia Rusă şi Republica Moldova. În consecinţă, rezultatul acestui conflict este starea de ocupaţie militară a unei părţi din teritoriul RM şi a populaţiei din teritoriile date. Acesta este răspunsul şi cheia „conflictului transnistrean”, fiindcă nu poţi rezolva un conflict inexistent. Pentru a rezolva o problemă, ea trebuie în primul rând corect definită. În cazul nostru, discuţiile trebuie purtate pe tema încetării stării de ocupaţie militară de către FR a teritoriului RM. Această abordare elimină toate confuziile existente şi clarifică starea lucrurilor.
O altă himeră vehiculată, este aşa numita necesitate de a spori încrederea între „malurile Nistrului”. Vă imaginaţi situația, în care călăul îi cere victimei să-i garanteze securitatea şi renunţarea la orice opoziţie care ar împiedica intenţiile şi acţiunile lui îndreptate împotriva victimei? Căci, acesta este sensul.
Prin urmare, acceptarea şi continuarea utilizării terminologiilor enunţate mai sus, de către oficialitățile RM va fi o dovadă că RM nu dorește, cu adevărat, reîntregirea teritoriilor aflate sub ocupaţie. Din păcate, constat cu amărăciune faptul că, în afară de lipsa dorinţei, sincere, de soluţionare a conflictului moldo – rus, guvernul nostru încalcă şi Legea 173 din 22.07.2005, care stabileşte clar condiţiile care trebuie îndeplinite înainte de a începe discuţiile cu privire la statutul acestor teritorii. Iar condiţia de bază, este demilitarizarea regiunii ocupate. Acest lucru întră în contradicţie flagrantă cu acţiunile guvernului, care prin vocea dl Carpov spune că vrea să înceapă negocierile necondiţionat cu privire la statut. Orice statut va fi negociat şi acceptat de guvern, va fi declarat neconstituţional deoarece a precedat executarea prevederilor legii.
În ceia ce priveşte formatul negocierilor, el poate fi păstrat ca formă dar schimbat ca esenţă şi anume 5 + 2 actual, aşa şi să rămână, doar că descifrarea să se facă altfel, şi anume: RM,SUA,UE, Ukraina şi OSCE + FR şi administraţia de ocupaţie. Un alt element, neglijat din păcate, dar obligatoriu pentru a avea succes, este stabilirea ţintei sau beneficiarului acestor negocieri. Mă refer la oamenii din zona de conflict. Mă refer la copiii români supuşi unui genocid spiritual şi etnic de administraţia rusească. Cui îi va servi acel statut dacă el va permite în continuare segregarea populaţiei româneşti din zonă şi va menţine mecanismele de deznaţionalizare şi rusificare a populaţiei băştinaşe? De aceia, acceptarea negocierilor fără precondiţii este un sabotaj pe fată şi o încălcare a legii.
La noi mult se vorbeşte despre construirea uni stat bazat de drept, aşa că există o posibilitate foarte bună de a demonstra acest lucru. Iar primul pas, ar fi traducerea în rusă şi germană a Lgii 173 din 22.07.2005 până pe data de 19 iulie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu