Carierismul de cea mai joasă speţă în combinaţie cu principiul comuniştilor de a promova nulităţi docile au stat la baza carierei fulminante a tânărului economist. O carieră impresionantă, dar sterilă şi plină de fraude. Ajuns în vârful piramidei, Dodon a reuşit să se plieze pe „noua” imagine a pcrm-ului. Imaginea de tânăr, competent şi energic, în combinaţie cu prezentarea sa drept „sângele proaspăt” al partidului, i-au asigurat lui Dodon un loc în prim-planul politicii autohtone şi pe listele comuniştilor, deşi nu a fost membru de partid şi nici nu a fost invitat să devină. Bănuiesc că, ultimul amănunt l-a pus în gardă pe tânărul „tehnocrat” de aceea, făcând o adevărată apologie a fidelităţii, corectitudinii şi a dedicării „dezinteresate” cauzei comune, Dodon, a depus cerere de intrare in partid. Sunt sigur că, această cerere nu i-a picat bine lui "El Lider Maximo". Să mă explic. Să ajungi prim-viceprim-ministru, să fii în primii zece pe lista electorală şi să nu fii invitat să devii membru, înseamnă un singur lucru, ai un rol prestabilit şi limitat. Rolul lui Dodon a fost de bombonică electorală destinată unui anumit segment electoral. Dacă, pcrm-ul câştiga alegerile repetate, Dodon s-ar fi întors la statutul său de odinioară, de unealtă docilă. Dar spiritul de carierist şi conjunctura (căderea comuniştilor în opoziţie), i-au dat posibilitate să joace cartea „fidelităţii” faţă de „echipă” şi astfel a reuşit să forţeze mâna lui Voronin să-l facă comunist cu acte în regulă. Acum, Dodon, era nu doar de aceiaşi „credinţă” dar şi „culoare”. Aderarea la partid i-a asigurat nu doar o stabilitate politică dar şi noi oportunităţi, cum ar fi dreptul de a vorbi în numele partidului şi a influența politica acestuia. Evident că, Dodon, nu pentru aceasta a fost promovat în ierarhia guvernamentală şi listele electorale. Iar faptul că fosta prim-ministru până în prezent nu are carnet, dovedeşte cele expuse mai sus. Atât Dodon cât şi Greceanâi au fost în continuare menţinuţi în „echipă” şi promovaţi pe listă pentru alegerile din 2010, fiindcă comuniştii şi-au construit campania electorală pe „echipa de profesionişti”. După reconstituirea alianţei de guvernare, el a înţeles că are nevoie de un nou colac de salvare pentru a rămâne pe poziţii. Şi acesta apăruse la orizont, alegerile locale. Iar conjunctura i-a fost din nou favorabilă. În primul rând, comuniştii nu aveau nici un candidat cu şanse de câştig în capitală (lucru recunoscut, până la urmă, de Voronin), iar în al doilea rând, un partid aflat în opoziţie nu-şi permite să arunce bani în vânt, mai ales într-o competiţie individuală ca cea de alegeri a primarului, dacă nu are siguranţa succesului. Astfel, Dodon, a avut de rezolvat o singură problemă, să găsească finanţare. De îndată ce a făcut rost de bani, a devenit de facto unicul candidat pentru primăria Chişinău. Deşi târgul a fost simplu şi convenabil ambelor părţi, după principiul, Dodon cu banii iar pcrm-ul cu voturile, aceasta a fost a doua oară când Dodon l-a forţat pe Voronin să meargă împotriva propriei voinţe şi să accepte o decizie luată fără consultarea sa. Trebuie să recunoaştem că, rezultatele lui Dodon au depăşit aşteptările. În pofida acestui fapt, declaraţiile şi insinuările post-electorale sunt o dovadă în plus că, mariajul Dodon – pcrm este unul din interes şi nu din dragoste. Altă confirmare, sunt declaraţiile lui Voronin, precum că, Dodon este un începător în politică şi nu va fi nicio tragedie dacă pleacă din partid. Cum n-ai da, perspectivele partinice ale lui Dodon sunt egale cu zero. Cred, că el va fi ţinut până se va cufunda în anonimat, după care va fi eliminat fără ca cineva să observe acest lucru. Cred că intuiţia deja i-a şoptit acest lucru, prin urmare, plecarea din partid este inevitabilă dacă doreşte să rămână în politică. Însă nu orice fel de plecare îl poate ajuta. El poate pleca ca Stepaniuc şi Ţurcan, dar acest tip de plecare este egal cu sinuciderea politică. Există şi altă modalitate, atâta timp cât şansa e de partea lui. Acum este o conjunctură politică deosebit de favorabilă. El este omul care poate fără nici un risc şi efort să pună capăt celei mai mari crize politice din istoria republicii şi să devină salvatorul naţiunii, în adevăratul sens al cuvântului. El are formidabila şansă să se transforme din cel mai „tehnocrat” politician în om se stat, cum se zice. Exact, să voteze pentru alegerea lui Lupu în calitate de preşedinte. Nu este o utopie. Nu văd niciun impediment pentru a face acest lucru, fiindcă nu există motive personale şi cu atât mai mult politice, să nu-l facă. Lupu, este un „trădător” exclusiv în viziunea lui Voronin şi doar din cauza că plecarea lui Lupu este în continuare considerată motivul principal al pierderii puterii de către Voronin. Alegerea lui Lupu preşedinte, va da posibilitate şi pcrm-ului să coboare de pe baricade şi poate chiar să se mai civilizeze, deşi nu cred. Acest gest, va pune bazele unei noi stângi democratice, de care avem atâta nevoie.
Opţiunea descrisă nu este una necunoscută pentru Dodon, cred că pentru a se hotărî definitiv, el are nevoie să simtă că acest lucru va fi aprobat de societate.
Hai, să-i dăm o mână de ajutor!
PS nu vă faceţi griji pentru al doilea vot, el abia aşteaptă să-l urmeze pe primul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu