Vai de Steaua României

Am văzut ştirea despre decorarea lui Lupu cu ordinul Steaua României şi n-am apucat bine să mă dau cu părerea, că a şi apărut dezminţirea. Ar părea că subiectul e epuizat, dar cred că merită să-mi expun gândurile până la capăt indiferent de situaţie. Chiar dacă a fost o dezinformare, scopul căreia nu e cunoscut deocamdată, pericopul transformării acesteia în realitate persistă. Şi odată cu dispariţia cuvântului „interimar” din titulatura funcţiei deţinute de dl. Lupu, este posibil să asistăm la apariţia unui nou cavaler al ordinului în cauză. Ceea ce mă frământă pe mine, este riscul transformării acestei distincții într-o formă de mituire politică. Acelaşi sentiment l-am avut şi anul trecut cânt a fost decorat Mihai Ghimpu. Şi chiar dacă dl Ghimpu nu a meritat cu nimic acea distincție în calitate de preşedinte interimar, nimeni nu poate nega aportul lui la susţinerea cauzei naţionale din teritoriile ocupate. Din acest punct de vedere, Preşedintele Băsescu, a avut o acoperire cel puţin morală. Dar ce ne facem cu Marian Iliici? Acest promotor al intereselor imperiale ruseşti în RM. Cel mai mare politician, de pe aici, care vorbeşte în română doar cu membrii Academiei de Ştiinţe şi pentru care contestarea ocupaţiei ruseşti este o luptă cu istoria care ne subminează prezentul şi viitorul. Acest ipocrit, care a participat la comemorarea victimelor deportărilor, dar în acelaşi timp a condamnat comemorarea zilei de 28 iunie 1940, de parcă între evenimentele menţionate nu ar exista nicio legătură. Cel pentru care emanciparea naţională echivalează cu moartea sa politică, fiindcă, dl Lupu, vede stânga politică exclusiv de factură rusească şi antiromânească. Până la urmă, anume lipsa stângii naţionale este cauza de bază de ce comuniştii continuă să rămână atât de influenţi. Atât Lupu cât şi Voronin, ca politicieni, vor putea supraviețui atâta timp cât vor reuşi să menţină în calitate de „ostatici” ai trecutului cât mai mulţi cetăţeni, pentru care politica socială se va identifica exclusiv cu sistemul protecţionist sovietic. De aceia, o eventuală decorare a lui Lupu cu Steaua României ar echivala cu un act de profanare a înaltei distincții, fiindcă atunci şi Voronin ar putea să se califice drept pretendent.
Un argument în plus împotriva unei eventuale decorări a dl Lupu, cu orice distincţie românească, ar fi şi faptul lipsei de reacţie faţă de escapada nervoasă a ruşilor la declarațiile lui Băsescu. Prin această tăcere, autorităţile RM au dat de înţeles că susţin poziţia ruşilor conform căreia, hotarul de pe Prut dintre urss şi România era unul perfect legal la data de 22 iunie 1941.