OSTATICII ŢINTELOR FALSE II

Deşi amară, şampania a trebuit băută, fiindcă doar Geoană ştie să pună dopul la loc. Imediat ce a trecut mahmureala electorală au şi început chinurile (re)facerii majorităţii guvernamentale. Evident că, pentru toată lumea cel mai important element al acestor negocieri este partajarea primelor funcţii din stat. Dar de data aceasta, cred că, negociatorii ar putea avea o părere diferită în privinţa stabilirii ţintelor prioritare.
Ultimul an de guvernare a arătat că, aparenţele înşeală. Dar să vedem care au fost acelea.
Filat, a început, negocierile, de anul trecut, cu stângul, înaintând pretenţii pentru ocuparea funcţiei de Preşedinte al Parlamentului. Şi doar datorită circumstanţelor, şi poate „forţat”, conform spuselor unora, a preluat şefia guvernului. Celelalte componente ale Alianţei, au refuzat conducerea guvernului parţial din cauza fricii şi parţial din cauza imaginii funcţiei de Prim-ministru create de doi „iluştri” ocupanţi ai acesteia. Deoarece președinția parlamentului nu mai prezenta un interes „profesional” pentru Lupu, aceasta i-a revenit lui Ghimpu. Impregnată de „aura” lăsată de Voronin, Președinția rămânea fructul cel mai dorit. Dar s-a dovedit a fi şi cel oprit. Cam aşa au stat lucrurile un an în urmă. Dar să vedem ce avem acum.
Lucrurile au rămas aceleaşi, doar din punct de vedere al numărului pretendenţilor, tot trei. Filat tot anul a urmărit să-şi scoată pârleala pentru faptul că a fost „forţat” să preia guvernul. De aceia, permanent dădea de înţeles că funcţia de Prim-ministru e doar un test, care să arate că merită să-i fie răsplătită osteneala printr-o funcţie mai liniştită şi fără responsabilităţi şi bătăi de cap cum ar fi cea de Preşedinte. El parcă nu a guvernat ci a făcut campanie prezidenţială. Ghimpu, aşa şi n-a putut ieşi din şocul politico instituţional care ia căzut în cap, când se aştepta mai puţin. Spre deosebire de Filat, Ghimpu a încercat să facă istorie şi trebuie să recunoaştem că parţial ia reuşit. Lupu, la rândul său, a trăit tot anul cu un sentiment acut de trădare, specific celor ce se consideră nedreptăţiţi. Un lucru nu l-am înţeles în comportamentul lui, de ce şi-a vărsat năduhul pe partenerii de alianţă, de parcă ei ar fi avut vre-o vină în insuccesul său. Acum să vedem cu ce s-au ales bravii fii ai neamului după alegeri?
Filat a încetat să mai înjure soarta după ce a văzut rezultatele oficiale. Lupu, a văzut adevărata sa valoare politică, fiindcă în această campanie nu a concurat Partidul Democrat, ci candidatul Marean Lupu susţinut de un partid. Iar Ghimpu, a avut ocazia să se convingă că, nici două funcţii nu te pot ajuta să-ţi realizezi planurile, dacă eşti de unul singur. Dar cel mai important lucru, scos în evidenţă de ultimele alegeri, a fost faptul că, într-un sistem democratic şi în condiţiile unei societăţi pluraliste, nicio funcţie nu-ţi poate asigura succesul în alegeri. Cazul Dlui Ghimpu fiind un exemplu grăitor în acest sens.
Specificul actualelor negocieri constă în faptul că ele au loc sub semnul „mintea cea de pe urmă a românului”. Eu cred că toţi şi-au dat seama că au fost ostaticii unor ţinte false. Cel mai avantajat este Filat, fiindcă ca şi anul trecut împrejurările îl ajută să facă opțiunea corectă. Un indiciu grăitor, în acest sens, este invocarea partenerilor externi. Dacă Filat ţine sincer la părerea acelor parteneri, el va trebui să comunice în acelaşi limbaj. Iar priorităţile politice în Europa occidentală sunt guvernele. De aceea, mă îndoiesc că, partenerii externi în speţă reprezentanţii PPE-ului vor înţelege şi vor aproba dorinţa lui Filat de a scăpa de şefia guvernului, fiindcă pentru ei contează doar partidele care guvernează şi nu persoanele ce prezidează. În cea mai proastă situaţie se află Lupu. Dacă anul trecut, lucrurile erau simple şi clare, acum, el se află într-o mare dilemă. După un an de preşedinţie exercitată în maniera Ghimpu, această funcţie şi-a pierdut, cumva, din „strălucire”. Ea a devenit mai pământeană, dacă pot să mă exprim în acest fel. Ţin neapărat să spun, că acest lucru e un mare merit al Dlui Ghimpu. El parcă a reuşit exorcizarea acestei instituţii. În acelaşi timp, Lupu a văzut că funcţia nu l-a ajutat pe Ghimpu în alegeri. Mai mult ca atât, el a văzut că a avut o influenţa mai mare din postura sa de lider al Alianţei decât ar fi avut în funcţia de Preşedinte. De aici, îndrăznesc să fac concluzia că Lupu ar putea serios să se gândească la funcţia de Prim-ministru. Şi cred că aici ar putea să fie marele „conflict” cu PLD-ul, mai ales că preşedinţia rămâne un fruct „oprit”, deocamdată, iar Lupu nu are nici un chef să fie ”umilit” din nou. Evident că, nici un escroc, cât de versat ar fi acesta, nu se va băga în această confruntare, chiar dacă e „sponsorul” oficial al PD-ului. În această ecuaţie unica cunoscută este Ghimpul şi asul său din mânecă. Eu cred că el este cel mai avantajat de situaţia creată. Am zis că, Ghimpu a încercat să facă istorie. De asemenea, el a văzut că funcţiile nu ajută dacă nu eşti susţinut de partenerii de coaliţie şi dacă obiectivele tale nu au fost asumate public şi de aceștia. În consecinţă, ia-şi sugera lui Ghimpu să profite de situaţie şi să facă un târg simplu şi onorabil. Şi anume, funcţii contra obiective. Îi propun să renunţe la orice funcţie în schimbul asumării de către viitoarea coaliţie guvernamentală a condamnării comunismului şi a interzicerii partidului comunist şi a ideologiei comuniste prin lege. Prin această ofertă el se va poziţiona deasupra intereselor înguste de partid. Va dezamorsa potenţialul impas în negocierile pentru funcţii. Şi cel mai important, va deveni adevăratul gropar al comuniştilor. Cred că, de data aceasta, şi PD-ul are tot interesul să susţină interzicerea partidului comunist, fiindcă ei au fost incapabili să facă aceasta prin intermediul alegerilor, aşa că, PD-ul are şanse de creştere doar dacă votanţii pcrm-ului nu vor avea posibilitatea fizică de ai mai vota pe comunişti şi vor fi nevoiţi să-şi caute un substituent. Mai ales că acest lucru poate fi făcut până la viitoarele alegeri anticipate, dacă nu dă Domnul.