Deşi, atât PD-ul cât şi comuniştii l-au învinuit pe ambasadorul american de minciună, societatea nu a dat doi bani pe sinceritatea acestora. Mai mult ca atât, prin comportamentul lor, aceștia au arătat că mituirea în politică este unica metodă de a face politică, pentru ei.
Primul exemplu este vizita lui mâşca naruşca de la Kremlin, care s-a întâlnit de ochii lumii cu Ghimpu pentru a camufla adevăratul scop al vizitei sale. Mă refer, evident, la convocarea partidei pro-ruse pentru instrucţiuni. Se ştie că politica ruşilor e bazată pe bombonica legată de capătul biciului. După întâlnire, locotenenţii lui Lupu în repetate rânduri au vorbit despre pierderea ajutorului din partea Rusiei, de parcă am fi avut parte cândva de un astfel de ajutor, dacă nu facem ce trebuie şi o supărăm cumva. După cum se ştie, presa rusească este un fel de agenţie guvernamentală care are menirea de a vocifera ceea ce nu pot spune oficialităţile. În cazul nostru, s-a apelat la aceeaşi schemă, şi anume, în primul rând s-a anunţat despre semnarea acordului de constituire a coaliţiei de stânga. Faptul că, presa rusă a folosit expresia „acord semnat” nu e decât o formă de stil. Esenţa rămâne aceeaşi, s-a promis crearea acestei coaliţii. După, au apărut şi informaţiile despre eventuale „beneficii”. Aici avem un tacâm standard, gaz „ieftin”, „deschiderea” pieţei ruse şi evident „rezolvarea” problemei transnistrene. Toate bune şi frumoase, dar nedumerirea rămâne, de ce mâşca naruşca n-a binevoit să fericească întreaga societate din republică ci doar doi exponenţi ai cesteia, cu privire la viitorul luminos pregătit de ruşi? Fiindcă aceasta n-a fost o ofertă, ci s-a oferit o mită. Iar mituirea, precum se ştie, nu se face în public. De aici şi concluzia, că Rusia nu oferă nimic altor ţări, ci doar slugilor sale pentru a se menţine la putere. În acest context aşi vrea să amintesc despre paralele care s-au făcut între vizita rusului şi a reprezentanţilor europeni. Acum cred, că e mai uşor de văzut aceste diferenţe. Europenii n-au avut o agendă selectivă. S-au întâlnit chiar şi cu Voronin, care i-a înjurat în ultimul hal. Apropo, acest fapt devine foarte grăitor în perspectiva „menţinerii” vectorului european de către viitoarea coaliţie PD-PCRM. În al doilea rând, oferta europeană a fost făcută public pentru toată societatea, chiar dacă nu conţine nimic nou, ba mai mult ca atât, ni s-a amintit din nou că, trebuie să muncim pentru a putea beneficia de ea. Cred că, comentariile sunt de prisos.
Dar să ne întoarcem la cele pământeşti. Am zis, deja, că ambasadorul america a fost ruşinat în public de cei mai „nepătaţi” politicieni ai republicii. Am zis că nu au fost crezuţi. Şi nu e de mirare, fiindcă instinctele te trădează şi puţini sunt cei ce le pot reprima. Evident că nu e cazul comuniştilor pedişti, care nu pot proceda altfel decât au fost învăţaţi, totuşi au aceiaşi şcoală. Aici intră în scenă, faimoasa, ofertă „generoasă” a comuniştilor. O mică paranteză. Întrebarea despre ofertă a fost adresată lui Lupu, care, în stilul său caracteristic, a şi început s-o scalde cu răspunsul, când deodată, neîntrebat de nimeni, sare, cu gura, Diacov, care prin intervenţia sa, practic l-a silit pe Lupu să susţină „existenţa” unei aşa zise oferte generoase de la comunişti. Există oare cu adevărat o ofertă? Este o ofertă, sau ofertă de mită? Am multe motive să mă înclin în favoarea ultimei variante. Dacă e o ofertă de ce nu a fost făcută public? Doar în afaceri, ofertele se prezintă în plic pentru a combate concurenţii. Dacă e o ofertă sinceră ce vizează binele public, de ce e ţinută în secret? Sau să înţelegem că acest bine public este scos la mezat, exact ca la o licitaţie? Sau să înţelegem că această ofertă urmăreşte, exclusiv, oferirea unor beneficii pentru PD şi nu are nimic în comun cu dezvoltarea tării? Acestea sunt doar câteva elemente ce ţin de maniera comunistă de a face politică. Dar ajungem şi la fond. Un partid adevărat, care urmăreşte binele public face oferte, exclusiv, publice, beneficiarul cărora este societate şi nu anumite grupuri politice sau economice. Observaţi câte similitudini avem între comportamentul patronilor şi a vasalilor? Până la urmă, doar îmbrăţişarea acelorași principii şi viziuni de dezvoltare a ţării poate sta la baza unei coaliţii politice. De ce, pediştii aşa şi n-au putut explica în ce constă generozitatea ofertei?
Astfel, PD-ul, practic, s-a autodeclarat partidul corupţilor, fiindcă a adoptat o filozofie clientelară, mărimea mitei contează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu