Am vorbit anterior despre faptul că, acest referendum este o escrocherie politică şi nimic mai mult. Mai mult ca atât, cetăţenii nu vor avea niciun beneficiu de pe urma modificărilor urmărite de referendum.
În primul rând, aceasta reiese din faptul că autorii acesteia şi-au pus drept scop "să rezolve" o problemă inexistentă - "CRIZA CONSTITUŢIONALĂ".
Dacă te opui referendumului eşti calificat automat drept comunist, ca în cele mai bune tradiţii bolşevice, fiindcă, când nu eşti în stare să-ţi susţii punctul de vedere apelezi la etichetări şi înfierări. Iar când citeşti pledoariile susţinătorilor, te încearcă un profund sentiment de disperare.
Dar, să nu le tulburăm satisfacţia de a face "istorie" şi să ne îndreptăm atenţia asupra autorilor.
După cum bine ştim:"Cei patru "Evanghelişti" sunt trei, Lupu şi Filat". Ghimpu, deşi se laudă că acest referendum este meritul său, nu face decât să profite de situaţie, fiindcă este o posibilitate unică de a se produce în postura de locomotivă a partidului.
Lupu. În cazul lui, lucrurile sunt simple şi clare:"Acum, ori niciodată". Lupu, este un exemplu antologic şi un produs "original" al unui regim dictatorial. Lupu a făcut "carieră politică" datorită la două "calităţi", oportunismul şi laşitatea. Lupu, nu este alt ceva, decât un balon umflat de comunişti, care se află într-un proces accelerat de dezumflare. De aici şi graba cu modificarea Constituţiei. Lupu niciodată n-a obţinut vre-o funcţie în urma unei confruntări politice. El a fost tot timpul luat de mânuţă şi mutat dintr-un scaun în altul. Atâta tot. Avem de a face cu excepţia proverbului "Omul sfinţeşte locul". Când ocupi o funcţie publică doar datorită protecţiei şefului şi nu datorită calităţilor personale sau drept urmare a unei confruntări electorale, nu ai nici capacitatea, dar mai ales necesitatea şi interesul să te manifeşti, fiindcă nu dă Doamne să greşeşti cu ceva. În astfel de cazuri protagoniştii pur şi simplu aşteaptă când vor fi din nou mutaţi şi de aceia nu acceptă niciun fel de responsabilităţi şi îşi reduc activitatea exclusiv la executarea deciziilor altora. De aici şi râvna de a ocupa fotoliul de Preşedinte. Această funcţie este atât de ademenitoare dintr-un singur motiv, multe privilegii şi nicio responsabilitate, mai ales politică.
Dacă în cazul lui Lupu motivaţia e clară şi simplă, atunci în cazul lui Filat lucrurile sunt mai triste. Triste pentru noi, societatea. Atâta am vorbit despre o nouă clasă politică.
Spre deosebire de aparatcicul Lupu, Filat tot ce a obţinut în viaţă, dar mai ales în politică, datorează calităţilor sale şi victoriilor electorale. Filat este primul prim-ministru al republicii în adevăratul sens al cuvântului şi în plină concordantă cu tradiţia politică europeană.
Am fost dezamăgit când Filat a optat pentru funcţia de Preşedinte al Parlamentului, dar după ce a fost "forţat" să devină prim-ministru, am crezut că a înţeles care este adevăratul sens al guvernării, mai ales într-o republică parlamentară.
Din păcate, dorinţa sa nemărginită de a deveni preşedinte a arătat că m-am înşelat. De unde şi până unde, această fugă de responsabilitate? Dacă o persoană de formaţia lui Filat, caută să scape de "povara" guvernării în favoarea pensionării politice, pentru ca, pe urmă, să instaleze la guvern nişte marionete care cu nimic nu se vor deosebi de Ciubuc,VATA sau Greceanîi, mai are oare sens însăşi competiţia politică?
În campania electorală, canditaţii prezidenţiali vor veni în faţa cetăţenilor şi vor promite vrute şi nevrute, fiindcă nu există altă modalitate de a acumula voturi. Cetăţenii vor fi foarte încântaţi să fie minţiţi cu neruşinare, fiindcă ei nu poartă constituţia în buzunar. De aceea, propun, ca cel puţin, viitorii moderatori ai dezbaterilor electorale să le structureze strict după atribuţiile prevăzute de Constituţie, iar candidaţii să poată prezenta platforma sa electorală doar în măsura în care aceasta coincide cu atribuţiile constituţionale ale Preşedintelui.
Doar în aceste condiţii vom putea vedea cât de tare vor cetăţenii un Preşedinte al "poporului", dacă o să-l mai vrea în genere.
PS Preşedinţia este ca o încununare a întregii cariere politice, de aceea, pentru această funcţie optează politicienii de o anumită vârstă, să înţeleg, că "tinerii lei" şi-au desăvârşit deja opera vieţii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu