Lopata lui Urecheanu

Cine crede că, minciuna este unica calitate a moldovenilor, se înşeală amarnic. Moldovenii sunt înzestraţi şi cu alte calităţi cu ar fi, de exemplu, incompetenţa. Să ştiţi că tandemul celor două calităţi nu este întâmplător. Cum ar fi posibil să perpetuezi şi să dezvolţi incompetenţa fără minciună, care să nege existenţa celei dintâi? Imposibil, după mine. Unii ar putea spune că sunt extremist şi exagerez, dar mai întâi să vedem cu ce avem de a face.
De cel puţin 15 ani, diplomele de studii obţinute datorită cunoştinţelor sunt o raritate absolută şi nu e de mirare că nici măcar un procent din cetăţeni nu este în stare să exprime coerent un gând. Şi astea sunt doar câteva din elementele definitorii ale situaţiei catastrofale în care am ajuns. Şi toate datorită proverbialei noastre toleranţe faţă de tot ce e rău şi greşit. Toleranță exploatată la maximum de politicieni care, de fiecare dată, parcă ne spun: „Vedeţi, poţi fi şi mincinos şi incompetent şi să ai şi succes. ”. Ruşii au un proverb, care perfect se potriveşte cazului nostru: „Exemplul prost e molipsitor.”
Dacă peştele de la cap se strică, atunci incompetenţa generalizată, ca şi corupţia de altfel, de la politicieni ni se trage.
Multe pot fi spuse la acest capitol, dar eu aş dori să vorbesc despre ce mă doare, despre PL. De data acesta voi începe cu sfârșitul. La ultima conferinţă a tineretului liberal, Ghimpu a spus că, PL a obţinut un scor mic fiindcă a spus adevărul. Ce găselniţă. Să invoci adevărul pentru a spune o minciună. PL-ul ar trebui să-şi scoată capul din nisip şi să înfrunte realitatea aşa cum este. Iar realitatea ne spune că, scorul electoral slab nu are nimic în comun cu „spunerea adevărului” . Adevărul, cât de mare n-ar fi nu-ţi poate umple golul doctrinar şi politic. Singurul adevăr, la ziua de azi, constă în faptul că PL-ul n-a fost în stare să propună societăţii soluţii şimple, clare şi eficiente. N-a fost în stare să convingă cetăţenii de faptul că ştie şi poate. Citiţi programul lor şi nu ve-ţi găsi decât bla, bla, bla şi bla,bla, bla. PL-ul a mers în alegeri cu trei chestii. 1. Iluzia că Ghimpu poate fi locomotiva partidului (iar Ghimpu cu convingerea că funcţiile aduc voturi); 2. Cu cerşitul parlamentului şi o promisiune nu doar electorală, da şi alegorică; şi 3. Cu câteva poze mai mari ale liderilor, dar de o calitate îndoielnică. Aici sunt adevăratele motive ale dezastrului electoral. De când au revenit pe arena politică, ei tot spun că sunt liberali de parcă le este frică să nu uite acest lucru. Iar deoarece în campania electorală n-au fost în stare să propună măcar un proiect liberal, care ar justifica voturile obţinute, liberalii au fost nevoiţi să înceapă negocierile cu mânile goale şi cu convingerea, fermă, că ceilalţi sunt vinovaţi de propriul eşec. Am impresia că Ghimpu, a găsit undeva lopata lui Urechean, cu care acesta si-a îngropat AMN-ul, iar aceasta a pus stăpânire totală pe el. În afară de lopată, Ghimpu mai are şi o greblă, pe care o mai calcă din când în când ca să-şi păstreze vigoarea. Această greblă se numeşte „vreau funcţii”. Ghimpu a trecut printr-o experienţă deosebită, fiind primul politician care a deţinut două funcţii supreme simultan, dar care, din punct de vedere electoral, nu l-au ajutat cu nimic. În pofida acestui fapt, el şi-a pus drept scop principal obţinerea de alte funcţii, pretinzând că are nevoie de „pârghii” şi de „control”. Aşa şi nu am înţeles ce avea de gând să controleze. Din punctul acesta de vedere, Ghimpu şi Voronin sunt la fel. Ambii s-au apucat de politică pentru a obţine ceva şi nu a da, în primul rând. Ghimpul a avut o ocazie deosebită de a face istorie şi nu figuraţie. El a fost acela care ar fi putut să ofere un exemplu a ceea ce înseamnă negocieri transparente. Pentru aceasta PL-ul trebuia să declare deschis ce doreşte şi ce urmăreşte în cadrul negocierilor, dar n-au făcut-o. N-au făcut-o fiindcă Ghimpul n-a trecut testul puterii. N-a avut tăria de a renunţa la nişte funcţii care oricum nimic bun n-au adus nici lui nici partidului. El „marele luptător cu comunismul” a transformat obţinerea unor funcţii în principalul beneficiu al alegerilor. În loc să condiţioneze constituirea alianţei cu condamnarea comunismului şi interzicerea simbolicii şi a ideologiei acestuia. Atunci s-ar fi văzut că în politica noastră există şi valori şi principii. Iar dacă să ne întoarcem la funcţii, atunci ca partid liberal, ar fi trebuit să lupte doar pentru una singură, Ministerul Economiei. În schimb, s-au dus lupte grele pentru aşa numitele structuri de forţă pentru nişte scopuri obscure. Şi în acest caz, putem constata că între Ghimpu şi Voronin există o similitudine,nebănuită, de viziuni. Din câte se ştie, pentru Voronin organele de drept nu au reprezentat decât nişte instrumente de supraveghere şi control al adversarilor politici. Până la urmă, PL-ul s-a ales cu un singur minister „electoral”; o funcţie de viceprim-ministru care, parcă în bătaie de joc, are nişte responsabilităţi categoric contraindicate unui partid liberal; cu dispreţul partenerilor de alianţă şi o izolare politică cvasitotală. Azi, PL-ul a ajuns un partid de gherilă, care poate obţine ceva doar prin şantaj deschis şi nu prin autoritate şi susţinere socială. Aşa că, s-o lase mai moale dl. Ghimpu cu adevărul, fiindcă o altă minciună este democraţia din partid. Altfel nu-mi pot explica tolerarea acestei incompetenţe crase.
PS Fraţilor, chemaţi-l pe Chirtoacă să-i ia lopata.

Şi tu, Brutus.

Începând cu Fluxul, în ultimii 15 ani viaţa noastră a fost strâns legată şi influenţată de marele magician al presei dl. Val Botnaru. Cu certitudine, el poate fi considerat, cel puţin, omul deceniului din presa locală. Nu cred că există altcineva, care ar fi reuşit să dea viaţă atâtor proiecte şi toate reuşite. Jurnal TV, cu siguranţă, poate fi considerat drept apogeul acestei cariere minunate. Jurnalul a spart puşcăria informaţională comunistă pentru masele largi de cetăţeni şi a devenit simbolul noii etape de renaştere şi, mai ales, emancipare naţională. Şi când era să începem să visăm frumos dl. Botnaru, crud şi fără milă, ne-a amintit să locuim în RM. Acest ţarc stalinisto-hitlerist unde până la urmă nimic nu se schimbă şi totul e doar o iluzie. Din păcate, Jurnal TV nu a devenit doar o televiziune generalistă, el a devenit o televiziune moldovenească, în adevăratul sens al cuvântului, care nu poate fi diferită de altele şi mai ales nu are voie să facă altfel, fiindcă sarcina lor este una, perpetuarea existenţei „poporului moldovenesc” în hotarele ţarcului. Jurnal TV este cel mai elocvent exemplu că, URSS-ul n-a murit. Am fost cu adevărat şocat să văd că filmele, din noua grilă de programe, sunt prezentate în aceeaşi manieră ca şi la NIT. Şi atunci care e diferenţa? Să cultivi atâția ani un public dornic de valori naţionale un public care vrea să se simtă ca acasă şi nu ca într-o gubernie şi să-l trădezi în halul acesta? Sunt lucruri care mă depăşesc. Acum am o vagă bănuială, că fondul de investiţii, care a finanţat crearea trustului a fost înfiinţat pe data de 23 august 1939.
Unde-i unul, nu-i putere/ Unde-s doi puterea creşte/ Şi românul nu sporeşte.
Imediat după lansarea noii structuri de rusificare a românilor din Basarabia pe 5 martie, ca din întâmplare, pe data de 7 martie, dl. Corman a dat un interviu cu referire la vizita Vicepreşedintelui american şi a efectului ei asupra „diferendului transnistrean”. Fiind întrebat despre motivele Rusiei de a-şi retrage trupele, dl. Corman răspunde următoarele: „Dar (Rusia) a legat tot timpul retragerea forţelor militare de identificarea soluţiei politice. Această abordare la pachet mi se pare şi mie una realistă, dacă pot să spun aşa. ” Simplu de tot, nu-i aşa? Îmi amintesc că, în timpul „negocierilor” din decembrie trecut, se zvonea că PD-ul doreşte să preia externele pe motivul că este atribuţia preşedintelui. Vă imaginaţi ce politică externă aveam acum, dacă ei reuşeau. Iar având în vedere faptul că, dl . Corman nu e de capul lui, mă întreb dacă nu cumva acesta este rezultatul vizitei la Moscova a dl. Lupu? Sau nu cumva în aceasta constă, în opinia pediştilor, parteneriatul strategic cu ruşii?

CAPRA, LUPU ŞI CEI DOI IEPURI

Dacă cineva mai nutrea speranţe în privinţa şanselor de constituire a alianţei PD-PCRM, atunci 30 decembrie poate fi considerată data de deces a acestora. Susţinerile mele anterioare, că negocierile cu comuniştii au fost o simulare s-au confirmat în acea dată memorabilă. Dovada supremă rezidă în coroborarea a două cifre. Prima, se referă la faimoasele, deja, şanse de 50 la 50, vehiculate de democraţi în timpul negocierilor. Iar a doua este 201 din 228, care este rezultatul votului din CNP. Această proporţie ne spune un singur lucru, că nu a existat niciodată nicio şansă de creare a unei alianţe cu comuniştii, nemaivorbind de 50%.
Evident că, semnificaţia acestor cifre nu a scăpat comuniştilor. Şocul lor se datora, în cea mai mare măsură, anume conştientizării faptului, că totul a fost o păcăleală şi ei niciodată nu au fost in competiţie cu partidele liberale. Al doilea motiv a fost conştientizarea faptului că, pentru dânşii, data de 30 decembrie a însemnat nu atât ratarea guvernării, cât mai ales, schimbarea biletului, cu locurile în opoziţie, pe un abonament în acelaşi sector. Digerarea acestei realităţi cere timp, de aceea, ei au declarat că vor lua decizia cu privire la votarea preşedintelui după 20 ianuarie. Cum se spune din bătrâni: „Pauze lungi şi dese, cheia marilor succese.”
Până va sosi ziua marii decizii, voi încerca să umplu golul creat, cu câteva gânduri, sper utile.
Cred că a venit timpul, ca PCRM-ul să se conducă în acţiunile sale de un principiu, fundamental după mine, POLITICA este arta POSIBILULUI. Cât n-ar fi de paradoxal, dar comuniştii au cel mai mare spaţiu de manevră. Doar că, acesta trebuie folosit cu grijă. La ora actuală, în faţa comuniştilor stă o dilemă: Cum să evite alegerile anticipate şi în acelaşi timp să-l „pedepsească” pe Lupu prin nevotarea sa în funcţia de Preşedinte al republicii??????
Spre bucuria lor, această dilemă are o soluţie. Această soluţie, nu doar, va împăca atât capra şi varza, dar şi va împuşca doi iepuri dintr-o împuşcătură. Care vânător nu visează la o astfel de performantă? Doar că, pentru aceasta trebuie să-şi deschidă inima şi să lase de o parte toate prejudecăţile, fiindcă, în politică, foarte rar ai ocazii când o decizie politică îţi poate aduce şi o mare satisfacţie morală.
Am menţionat deja, că spaţiul de manevră trebuie folosit cu grijă şi să nu se uite despre esenţa politicii. De aceea, va trebui din start să renunţe la condiţii fanteziste şi dăunătoare, cum ar fi „coaliţia largă” sau „preşedinte apolitic”. Vreau să menţionez că, întrutotul susţin ideea unui preşedinte apolitic, dar azi trebuie să ne orientăm spre soluţii realizabile şi nu doar dorite. Dacă vor accepta soluţia propusă, comuniştii vor fi fost, de fapt, cei care au ales candidatura pentru funcţia de Preşedinte al republicii. Mai mult ca atât, va fi o candidatură pe care Alianţa nu o va putea refuza.
Prin urmare, iată soluţia. PCRM-ul va propune drept soluţie de depăşire a crizei politice votarea candidatului Alianţei cu condiţia ca acest candidat să fie Mihai Ghimpu.
Această propunere ar putea echivala cu un cutremur politic, care ar putea chiar să dărâme Alianţa. Iar aceasta va rezista doar, dacă declaraţiile lui Lupu despre prioritatea asigurării unei guvernări de 4 ani faţă de alegerea sa în funcţia de preşedinte, au fost sincere şi adevărate.
Prin această propunere, comuniştii vor deveni băieţii buni care s-au jertfit pentru binele public şi au salvat republica şi în acelaşi timp vor dovedi că nu sunt un partid retrograd şi cu o atitudine discriminatorie fată de români şi România, explicit întreaga Uniune Europeană.