Lopata lui Urecheanu

Cine crede că, minciuna este unica calitate a moldovenilor, se înşeală amarnic. Moldovenii sunt înzestraţi şi cu alte calităţi cu ar fi, de exemplu, incompetenţa. Să ştiţi că tandemul celor două calităţi nu este întâmplător. Cum ar fi posibil să perpetuezi şi să dezvolţi incompetenţa fără minciună, care să nege existenţa celei dintâi? Imposibil, după mine. Unii ar putea spune că sunt extremist şi exagerez, dar mai întâi să vedem cu ce avem de a face.
De cel puţin 15 ani, diplomele de studii obţinute datorită cunoştinţelor sunt o raritate absolută şi nu e de mirare că nici măcar un procent din cetăţeni nu este în stare să exprime coerent un gând. Şi astea sunt doar câteva din elementele definitorii ale situaţiei catastrofale în care am ajuns. Şi toate datorită proverbialei noastre toleranţe faţă de tot ce e rău şi greşit. Toleranță exploatată la maximum de politicieni care, de fiecare dată, parcă ne spun: „Vedeţi, poţi fi şi mincinos şi incompetent şi să ai şi succes. ”. Ruşii au un proverb, care perfect se potriveşte cazului nostru: „Exemplul prost e molipsitor.”
Dacă peştele de la cap se strică, atunci incompetenţa generalizată, ca şi corupţia de altfel, de la politicieni ni se trage.
Multe pot fi spuse la acest capitol, dar eu aş dori să vorbesc despre ce mă doare, despre PL. De data acesta voi începe cu sfârșitul. La ultima conferinţă a tineretului liberal, Ghimpu a spus că, PL a obţinut un scor mic fiindcă a spus adevărul. Ce găselniţă. Să invoci adevărul pentru a spune o minciună. PL-ul ar trebui să-şi scoată capul din nisip şi să înfrunte realitatea aşa cum este. Iar realitatea ne spune că, scorul electoral slab nu are nimic în comun cu „spunerea adevărului” . Adevărul, cât de mare n-ar fi nu-ţi poate umple golul doctrinar şi politic. Singurul adevăr, la ziua de azi, constă în faptul că PL-ul n-a fost în stare să propună societăţii soluţii şimple, clare şi eficiente. N-a fost în stare să convingă cetăţenii de faptul că ştie şi poate. Citiţi programul lor şi nu ve-ţi găsi decât bla, bla, bla şi bla,bla, bla. PL-ul a mers în alegeri cu trei chestii. 1. Iluzia că Ghimpu poate fi locomotiva partidului (iar Ghimpu cu convingerea că funcţiile aduc voturi); 2. Cu cerşitul parlamentului şi o promisiune nu doar electorală, da şi alegorică; şi 3. Cu câteva poze mai mari ale liderilor, dar de o calitate îndoielnică. Aici sunt adevăratele motive ale dezastrului electoral. De când au revenit pe arena politică, ei tot spun că sunt liberali de parcă le este frică să nu uite acest lucru. Iar deoarece în campania electorală n-au fost în stare să propună măcar un proiect liberal, care ar justifica voturile obţinute, liberalii au fost nevoiţi să înceapă negocierile cu mânile goale şi cu convingerea, fermă, că ceilalţi sunt vinovaţi de propriul eşec. Am impresia că Ghimpu, a găsit undeva lopata lui Urechean, cu care acesta si-a îngropat AMN-ul, iar aceasta a pus stăpânire totală pe el. În afară de lopată, Ghimpu mai are şi o greblă, pe care o mai calcă din când în când ca să-şi păstreze vigoarea. Această greblă se numeşte „vreau funcţii”. Ghimpu a trecut printr-o experienţă deosebită, fiind primul politician care a deţinut două funcţii supreme simultan, dar care, din punct de vedere electoral, nu l-au ajutat cu nimic. În pofida acestui fapt, el şi-a pus drept scop principal obţinerea de alte funcţii, pretinzând că are nevoie de „pârghii” şi de „control”. Aşa şi nu am înţeles ce avea de gând să controleze. Din punctul acesta de vedere, Ghimpu şi Voronin sunt la fel. Ambii s-au apucat de politică pentru a obţine ceva şi nu a da, în primul rând. Ghimpul a avut o ocazie deosebită de a face istorie şi nu figuraţie. El a fost acela care ar fi putut să ofere un exemplu a ceea ce înseamnă negocieri transparente. Pentru aceasta PL-ul trebuia să declare deschis ce doreşte şi ce urmăreşte în cadrul negocierilor, dar n-au făcut-o. N-au făcut-o fiindcă Ghimpul n-a trecut testul puterii. N-a avut tăria de a renunţa la nişte funcţii care oricum nimic bun n-au adus nici lui nici partidului. El „marele luptător cu comunismul” a transformat obţinerea unor funcţii în principalul beneficiu al alegerilor. În loc să condiţioneze constituirea alianţei cu condamnarea comunismului şi interzicerea simbolicii şi a ideologiei acestuia. Atunci s-ar fi văzut că în politica noastră există şi valori şi principii. Iar dacă să ne întoarcem la funcţii, atunci ca partid liberal, ar fi trebuit să lupte doar pentru una singură, Ministerul Economiei. În schimb, s-au dus lupte grele pentru aşa numitele structuri de forţă pentru nişte scopuri obscure. Şi în acest caz, putem constata că între Ghimpu şi Voronin există o similitudine,nebănuită, de viziuni. Din câte se ştie, pentru Voronin organele de drept nu au reprezentat decât nişte instrumente de supraveghere şi control al adversarilor politici. Până la urmă, PL-ul s-a ales cu un singur minister „electoral”; o funcţie de viceprim-ministru care, parcă în bătaie de joc, are nişte responsabilităţi categoric contraindicate unui partid liberal; cu dispreţul partenerilor de alianţă şi o izolare politică cvasitotală. Azi, PL-ul a ajuns un partid de gherilă, care poate obţine ceva doar prin şantaj deschis şi nu prin autoritate şi susţinere socială. Aşa că, s-o lase mai moale dl. Ghimpu cu adevărul, fiindcă o altă minciună este democraţia din partid. Altfel nu-mi pot explica tolerarea acestei incompetenţe crase.
PS Fraţilor, chemaţi-l pe Chirtoacă să-i ia lopata.