Dacă cineva mai nutrea speranţe în privinţa şanselor de constituire a alianţei PD-PCRM, atunci 30 decembrie poate fi considerată data de deces a acestora. Susţinerile mele anterioare, că negocierile cu comuniştii au fost o simulare s-au confirmat în acea dată memorabilă. Dovada supremă rezidă în coroborarea a două cifre. Prima, se referă la faimoasele, deja, şanse de 50 la 50, vehiculate de democraţi în timpul negocierilor. Iar a doua este 201 din 228, care este rezultatul votului din CNP. Această proporţie ne spune un singur lucru, că nu a existat niciodată nicio şansă de creare a unei alianţe cu comuniştii, nemaivorbind de 50%.
Evident că, semnificaţia acestor cifre nu a scăpat comuniştilor. Şocul lor se datora, în cea mai mare măsură, anume conştientizării faptului, că totul a fost o păcăleală şi ei niciodată nu au fost in competiţie cu partidele liberale. Al doilea motiv a fost conştientizarea faptului că, pentru dânşii, data de 30 decembrie a însemnat nu atât ratarea guvernării, cât mai ales, schimbarea biletului, cu locurile în opoziţie, pe un abonament în acelaşi sector. Digerarea acestei realităţi cere timp, de aceea, ei au declarat că vor lua decizia cu privire la votarea preşedintelui după 20 ianuarie. Cum se spune din bătrâni: „Pauze lungi şi dese, cheia marilor succese.”
Până va sosi ziua marii decizii, voi încerca să umplu golul creat, cu câteva gânduri, sper utile.
Cred că a venit timpul, ca PCRM-ul să se conducă în acţiunile sale de un principiu, fundamental după mine, POLITICA este arta POSIBILULUI. Cât n-ar fi de paradoxal, dar comuniştii au cel mai mare spaţiu de manevră. Doar că, acesta trebuie folosit cu grijă. La ora actuală, în faţa comuniştilor stă o dilemă: Cum să evite alegerile anticipate şi în acelaşi timp să-l „pedepsească” pe Lupu prin nevotarea sa în funcţia de Preşedinte al republicii??????
Spre bucuria lor, această dilemă are o soluţie. Această soluţie, nu doar, va împăca atât capra şi varza, dar şi va împuşca doi iepuri dintr-o împuşcătură. Care vânător nu visează la o astfel de performantă? Doar că, pentru aceasta trebuie să-şi deschidă inima şi să lase de o parte toate prejudecăţile, fiindcă, în politică, foarte rar ai ocazii când o decizie politică îţi poate aduce şi o mare satisfacţie morală.
Am menţionat deja, că spaţiul de manevră trebuie folosit cu grijă şi să nu se uite despre esenţa politicii. De aceea, va trebui din start să renunţe la condiţii fanteziste şi dăunătoare, cum ar fi „coaliţia largă” sau „preşedinte apolitic”. Vreau să menţionez că, întrutotul susţin ideea unui preşedinte apolitic, dar azi trebuie să ne orientăm spre soluţii realizabile şi nu doar dorite. Dacă vor accepta soluţia propusă, comuniştii vor fi fost, de fapt, cei care au ales candidatura pentru funcţia de Preşedinte al republicii. Mai mult ca atât, va fi o candidatură pe care Alianţa nu o va putea refuza.
Prin urmare, iată soluţia. PCRM-ul va propune drept soluţie de depăşire a crizei politice votarea candidatului Alianţei cu condiţia ca acest candidat să fie Mihai Ghimpu.
Această propunere ar putea echivala cu un cutremur politic, care ar putea chiar să dărâme Alianţa. Iar aceasta va rezista doar, dacă declaraţiile lui Lupu despre prioritatea asigurării unei guvernări de 4 ani faţă de alegerea sa în funcţia de preşedinte, au fost sincere şi adevărate.
Prin această propunere, comuniştii vor deveni băieţii buni care s-au jertfit pentru binele public şi au salvat republica şi în acelaşi timp vor dovedi că nu sunt un partid retrograd şi cu o atitudine discriminatorie fată de români şi România, explicit întreaga Uniune Europeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu