Zilele trecute, cu mare neplăcere şi dezgust am urmărit o emisiune la una din multiplele televiziuni ruseşti din republică. Pe lângă un individ dubios pe nume Todua, au mai fost doi invitaţi democraţi. Unul de sorginte bolşevică şi altul liberală. Tema discuţiei era referendumul şi cauzele eşecului acestuia. La un moment dat, Todua,a invocat faptul că, cetăţenii au boicotat plebiscitul fiindcă prin asta s-au opus unionismul. Şi aici a început adevăratul spectacol.
Ca şi cu alte ocazii, noţiunea de unionism a fost utilizată cu conotaţie negativă. Deşi, unionismul este o opţiune, mai mult civică decât politică, îmbrăţişată de cea mai cultă şi instruită parte a societăţii şi nu este interzisă de lege, nici moderatorul şi nici distinşii democraţi nu au considerat de cuviinţă să-i atragă atenţia asupra acestui fapt. Mai mult decât atât, prin lipsa unei atitudini, ei au susţinut poziţia comunistului.
Văzând că este susţinut, nesimţitul de Todua a justificat lupta cu unionismul prin faptul că o parte a societăţii are fobia românismului, fobie perfect justificată de acţiunile actualei guvernări. Şi nici de această data, distinşii reprezentanți ai guvernării naţionale şi democratice n-au catadixit să dea replică.
Nu am pretenţii faţă de moderator şi dl Diacov, fiindcă ştim cu toţii ce reprezintă indivizii în cauză şi în ce valută îşi ridică salariile. Dar dl Tănase m-a dezamăgit cumplit. Chiar nu a putut dl ministru să-l întrebe pe nerespectatul comunist, de când victimele au început să provoace fobii călăilor? Sau, de ce comuniştii, care permanent invocă dezbinarea din societate, în loc să dezamorseze aceste fobii le creează şi le menţin?
S-au cerut probe şi evident că, comunistul a invocat istoricul decret emis de dl Ghimpu şi acesta a fost momentul gloriei sale din emisiune.
Diacov ca un bolşevic adevărat a şi început să-l înjure pe Ghimpu mai ceva ca Todua. Democraţii au respirat uşuraţi şi satisfăcuţi abia atunci, când moderatorul şi-a amintit că decretul „buclucaş” a fost declarat neconstituţional, iar pe faţa lui Todua s-a putut citi o expresie de insatisfacţie. În acest context mi s-a părut straniu că nimeni nu şi-a amintit de poziţia oficială a Academiei de Ştiinţă în privinţa evenimentelor petrecute pe data de 28 iunie 1940? Din câte îmi amintesc, nimeni nu a cerut revizuirea acestei poziţii şi nimeni nu a învinuit Academia de dezbinarea societăţii şi înrăutăţirea relaţiilor cu Rusia?
Şi dacă Diacov, indirect, l-a declarat pe Ghimpu drept un pericol public, atunci dl ministru s-a lepădat de el aproape ca în Biblie. Sa dezis de Ghimpu ca un laş, invocând că doar actele Guvernului şi ale Parlamentului contează iar Ghimpu trebuie tratat ca un rău inevitabil.
Mă întreb, pe unde scotea cămaşa dl ministru, dacă Todua îşi amintea de anularea interdicţiilor impuse cetăţenilor cu multiplă cetăţenie? Vă amintesc că, pentru comunişti acele interdicţii au fost un act făţiş de combatere a unionismului şi a românismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu