Dacă justiţie nu e, nimic nu e. Şi nu e, dar în schimb avem o armată de magistraţi corupţi, incompetenţi, ignoranţi şi obraznici, care ne fac viaţa amară. Cel mai bun exemplu sunt doi indivizi din vârful piramidei judecătoreşti Muruianu şi Colenco. Dacă primul abia a fost potolit, al doilea abia a preluat ştafeta. Să nu credeţi că ieșirile obraznice ale acestor indivizi ca şi a altor colegi de-ai lor sunt întâmplătoare. Dovadă sunt achitările pe linie a ştabilor comunişti şi a poliţiştilor torţionari, iar cireaşa de pe tortă a fost ultima decizie a CC-ului. Ei simt mirosul de sânge şi simt că stăpânul are şanse să se întoarcă pentru a le asigura confortul şi liniştea din timpul dictaturii voroniste. În acelaşi timp au neobrăzarea să ne reproşeze că nu îi apreciem. Şi că ei se sacrifică pentru binele public „suportând” salariile „mizere” şi condiţiile „grele” de muncă. Atunci m-am gândit că poate oamenii au dreptate şi noi avem o atitudine preconcepută. Poate că într-adevăr ei sunt eroii anonimi ai zilelor noastre şi ar trebui să-i lăsăm să ne vorbească despre faptele lor vitejeşti. Astfel s-a născut iniţiativa mea legislativă.
Propun ca codurile de procedură să fie amendate în ideea de a le oferi această posibilitate. Această modificare ar trebui să se regăsească în cadrul procedurii de recuzare. Astfel, înainte de a începe examinarea cauzei în fond fiecare judecător care a emis hotărâri care au dus la condamnarea RM de către CEDO să le aducă, în formă solemnă, la cunoştinţa părţilor despre aceste isprăvi prin enumerarea cazurilor şi anunţarea că aceste fapte sunt motiv de recuzare. În acelaşi timp, dacă pe parcursul unui an un judecător a fost recuzat în cel puţin cincizeci la sută din cazurile repartizate, atunci următorul an să suporte o reducere de salariu corespunzătoare. Iar dacă un judecător atinge această performanţă timp de doi ani consecutivi să fie demis din funcţie.
Să lăsăm faptele să vorbească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu