Lăsaţi-l în pace pe Tkaciuk!

Puţine persoane pot concura cu Tkaciuk la capitolul reputaţiei negative. În ultimii ani, doar Plaho a reuşit să „ţină” pasul. Să nu credeţi că am uitat de Voronin, pur şi simplu dânsul, spre deosebire de primii doi, a acţionat la vedere. Toţi au auzit despre puterile magice atribuite lui Tkaciuk. Tkaciuk a făcut asta, a dres ceea, l-a dat afară pe acela şi aşa mai departe. Chiar a fost „înnobilat” cu mai multe titluri „eminenţa cenuşie” sau „omul din spatele tuturor relelor” sau „Mazarin de Moldova”. Posibil că a avut un cuvânt de spus în politica statului în perioada când a fost consilier prezidenţial, dar în rest, am impresia că numele său se pomenea mai mult pentru a justifica şi a camufla insuccesele şi neputinţa unora. Această bănuială a fost confirmată de însuşi Voronin, care printr-o singură remarcă a desfiinţat acest mit, doar că nimeni nu a avut interesul de a observa acest lucru. Atunci, Voronin, fiind întrebat despre posibilul succesor la conducerea partidului a menţionat că în nici un caz nu poate fi vorba despre Tkaciuk. Aşa dar cine este „atotputernicul” şi emblematicul Tkaciuk? Eu l-aş asimila cu un orfan adoptat, căruia permanent i se dă de înţeles că face parte din familie doar formal. Este unicul membru de partid, din lume, care nu are nicio şansă, nici măcar teoretică, să ajungă liderul acestuia. Dacă unii se învrednicesc de monumente în timpul vieţii, atunci Mark s-a ales, de pe acum, cu un coşciug şi o cruce, în sens politic, desigur. Ce putere şi influenţă poate avea un politician cu un astfel de stigmat? Sau credeţi că declaraţia lui Voronin a fost o noutate pentru activiştii de partid? Nu-mi aminteam despre acest lucru, dacă nu se umplea spaţiul informaţional de noua „bătălie” a „titanilor”, „balaurul” Tkaciuk versus „porumbelul păcii” Dodon. Dar să revenim la ale noastre. Voronin nu a binevoit să deschidă parantezele convingerii sale, dar noi le putem intui cu destulă uşurinţă. Şi aici intervine ironia sorţii. Tkaciuk, de atâţia ani serveşte cauza acestui partid, care s-a autoproclamat drept unicul apărător al drepturilor minorităţilor, şi a ajuns să fie marginalizat anume din cauza că face parte din acest grup. Comuniştii, au promovat în demnităţi publice o mulţime de alolingvi fără a considera că aceştea vor ştirbi din imaginea partidului. Acum însă, ei consideră că societatea noastră „polietnică” şi „multiculturală”, clădită cu migală timp de 10 ani, nu va suporta un astfel de gest din partea pcrm-ului. Fără să vrea, prin replica dată,Voronin, nu doar l-a desființat pe Tkaciuk ca politician, dar a recunoscut că Comuniştilor în continuare le este frică de electoratului național, iar alolingvii nu vor depăşi statutul de ostatici electorali . Nici la Tkaciuk sângele apă nu se face.