Acesta a fost primul gând al celui mai vestit turist rus, după ce a văzut Chişinăul. Sunt sigur că, şi azi, acest gând îi încearcă pe majoritatea vizitatorilor urbei noastre. Este o replică firească pentru oricine, care vine dintr-un oraş european. Din păcate, Chişinăul, aşa şi a rămas un oraş de factură sovietică. Un oraş anti-cetăţean şi anti-turism. Sunt multe motive, care explică actuala stare a lucrurilor. Ceea ce-mi doresc, este o conştientizare a acestui fapt şi renunţarea la viziunea sovietică de dezvoltare a municipiului. Înainte de a enumera neajunsurile de bază, nu pot să nu remarc marea reuşită a primarului Chirtoacă în lupta cu eliminarea mirosului de la staţia de epurare. Din păcate, noi nu ne permitem să avem câte o realizare, de acest gen, pe mandat. De aceea, pentru mine, este foarte important ca dl Primar General să înţeleagă, cu adevărat, cât de neprietenos este Chişinăul. Am menţionat deja că este anti-turism, prin urmare, voi desfăşura subiectul. Voi lăsa de data aceasta aspectul financiar fiindcă, pierderile financiare suportate de primărie, din cauza turismului subdezvoltat, sunt evidente.
Ce face un turist aflat într-un oraş european, chiar dacă are doar jumătate de zi la dispoziţie? Face turul oraşului cu autobuzul supraetajat. Din propria experienţă vă zic că orice oraş are un aspect diferit de la înălţimea etajului doi. Vă imaginaţi aşa ceva în Chişinău? Cum v-aţi simţi cu cablurile de la liniile de troleibuz deasupra capului? Nu există oraş mai urât decât unul cu troleibuze. Prin urmare, un oraş european şi un oraş cu troleibuze sunt două lucruri incompatibile. Proaspătul reales primar, ar trebui să-şi facă curaj şi să recunoască că troleibuzele sunt ziua de alaltăieri, iar transportul public trebuie dezvoltat pe seama autobuzelor (ecologice, care folosesc gaz lichefiat) şi a tramvaielor moderne.
Un oraş prietenos se simte imediat ce ai ajuns în stradă. Confortul cu care traversezi, pe jos, oraşul este un alt element important. Este foarte uşor să verifici acest lucru. E suficient să iei o valiză pe roţi şi să vezi de câte ori va trebui să o ridici până traversezi o stradă dintr-un capăt în altul. Într-un oraş european, nu vei fi nevoit să faci acest lucru niciodată, chiar dacă traversezi pe jos tot oraşul. Mă miră faptul că şi în timpul mandatului actualului primar, drumarii, în continuare fac drumurile şi străzile după acelaşi calapod sovietic, care presupune că, orice colţ de stradă să poată fi transformat într-un punct de rezistenţă în caz de război. Chiar şi trecerile existente sunt făcute într-o manieră idioată, când între partea carosabilă şi trotuar la baza bordurii se pune nişte asfalt pentru a crea un fel de rampă, în loc ca să fie înecată bordura în pământ, ca trotuarul şi carosabilul să se afle la acelaşi nivel. N-am observat ca aceste lucruri să-l fi supărat cumva pe dl primar. Poate după ce se va căsători şi va ieşi cu căruciorul la plimbare, lucrurile se vor schimba. Consider că, pentru aceasta trebuie elaborat un plan general de reamenajare a trecerilor de pietoni şi a trotuarelor. Să nu uităm că din această cauză suferă în primul rând locuitorii. Părinţii cu copii mini şi persoanele cu dezabilități locomotorii, în primul rând. Tot aici intră şi bicicliştii şi practicanţii de rotile, trotinete şi skateboard. Dacă tot vorbim despre un oraş mai ecologic şi cu cetăţeni sănătoşi favorizarea acestor categorii de cetăţeni este imperios necesară.
O altă problemă deranjantă, deşi sezonieră, rămâne a fi puful de plopi. Din păcate, în ultimii patru ani nu se observă o ameliorare a acesteia. Nu înţeleg de ce nu poate fi stabilit un grafic clar de defrişare a acestui soi de plopi? Dacă tot se vorbeşte despre parteneriate public-private, cred că e cazul cel mai indicat, pentru a fi pus în practică. Tot la capitolul problemelor sezoniere, se plasează şi chestiunea țânțarilor. Sunt extrem de surprins de faptul că, această problemă niciodată nu a figurat în planurile primăriei şi nici măcar în campaniile electorale. Să înţeleg că, devenind funcţionar municipal, nu mai eşti atacat de țânțari?
PS pe data de 6 iunie, majoritatea din noi au exclamat „Проклятый город Кишинев!” , iar pe data de 20 acelaşi lucru l-a făcut majoritatea comuniştilor. Sper că începând cu acest an, acesta să fie unicul motiv când vom mai auzi „Проклятый город Кишинев!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu