După faptă și răsplată

Un cetățean vigilent mi-a șoptit că după debarcartea de ieri a guvernului, tot parlamentul cu 31 de excepții a chefuit până noaptea târziu. Nu zic că nu aveau motiv de bucurie, întrebarea este care a fost acela? Ce au sărbătorit, câștigarea unei bătălii sau a războiului? Această incertitudine mă face să mă întreb dacă, învingătorii doresc să câștige și războiul? În politică, din câte se știe, războiul se câștigă doar când preiai puterea și nu când putearea e pierdută de adversar. Azi, comuniștii au o rară ocazie să demonstreze că sunt o fortă politică responsabilă și nu una reacționară singurul scop al căreia este haosul și răzbunarea. Să mă explic. Un guvern există atâta timp cât este susținut de o majoritate parlamentară. Majoritate, care dispare odată cu adoptarea unei moțiuni de cenzură fiindcă în acel moment se creează automat o nouă majoritate. Așa zice cartea, dar ce zice câștigătorul zilei? De la a doua cădere a comunizmului nu am auzit niciodată de la comuniști că scopul lor e să revină la putere. Doar ”Jos Aliansul!” și alegeri anticipate. De ce oare? De ce să ceri alegeri anticipate cînd poți prelua puterea fără alegeri? Deși, din puct de vedere formal, vacanța funcției de Prim-ministru va interveni abia vineri, nimic nu-i împiedică pe comuniști de a cere trofeul. Adică să fie însărcinați cu formarea noului guvern în baza noii majorități parlamentare formată în baza votării moțiunii de cenzură.  

Întrebarea zilei este, ”De ce comuniștii nu vor preluarea puterii?”

Cred că există o singură posibilitate de a afla răspunsul și un singur om care îl poate afla. Președintele Timofti.

Conform constituției Președintele desemnează candidatul pentru funcția de Prim-ministru după consultarea majorității parlamentare. Care este aceasta se cunoaște, de aceia nu înțeleg ce face Președintele în cadrul negocierilor cu actuala minoritate parlamentară? Pirin urmare, Președintele trebuie conform constituției să acorde în mod prioritar dreptul de a forma noul guvern principalului exponent al noii majorități dl Voronin. În caz contrar, Dl Prședinte va stimula iresponsabilitatea politică. Nu poți dărâma un guvern după care să refuzi formarea unui propriu. Lipsirea unei țări de guvernare nu poate fi un hobi. Nu poți dărâma un guvern doar ca să ai motiv de beție.

Domnule Președinte, Țara trebuie să-și cunoască eroii, iar aeștea trebuie să-și primească răsplata.

Mein Kampf. Lupta abia începe.

Mulţi ar putea să-mi reproşeze că „testul statalităţii” nu este eficient. Mai ales după cazul Timofti. Vă asigur că nu este aşa şi aceste impresii sunt bazate pe aparenţe. Chiar şi în cazul lui Timofti, el a avut succes, fiindcă acum Timofti va fi zilnic răvăşit de remuşcări şi vină faţă de moldovenii care l-au făcut preşedinte. Aşa că, ori de câte ori va pronunţa român sau română i se va înnegri în faţa ochilor de durere şi unica lui scăpare pentru a-şi regăsi liniştea sufletească va fi renegarea laturii sale româneşti. Să nu uităm nici pentru o clipă că românii sunt mai rezistenţi ca guzganii. Şi plus la toate mai au şi o capacitate diabolică de a se preface morţi în păpuşoi. Când crezi că ai scăpat de ei, hopa şi învie. De aceea, testul este cu mult mai complex şi profund. Trebuie să ne asumăm cu toţii vina pentru eşecul de a fi admis un număr atât de mare de români să ajungă la maturitate şi la o infiltrare atât de profundă în rândul moldovenilor încât este practic imposibil de ai mai elimina din societatea noastră. Din păcale am fost prea indulgenţi şi romantici. Dar nu disperaţi. În prezent am început o colaborare foarte prolifică cu organizaţia Voievod, care  va contribui la depistarea românilor infiltraţi. Pentru aceasta orice persoană suspectată de infiltrare va fi testată de membrii organizaţiei Voievod. Vă asigur de acurateţea înaltă a acestui test fiindcă s-a constatat cu certitudine că în timpul testării românii strigă aoleu – aoleu iar moldovenii văleu-văleu. Oricum prin aşa metode poţi doar seca un iaz, iar noi avem de a face cu un râu. Dar după cum bine se ştie, pentru a seca un râu nu e nevoie de baraje, e suficient să înfunzi izvorul. Deci, ţinta noastră principală devin grădiniţele şi clasele primare. Prin urmare la fiecare grădiniţă şi şcoală primară vor fi create grupe şi respectiv clase atât româneşti cât şi moldoveneşti. Astfel, la prima sa apariţie, în instituţia respectivă, copilul va fi lăsat în faţa a două uşi cu inscripţiile clasă/grupă - română/moldovenească, iar copilul va alege singur spre care să se îndrepte. Deci selecţia se va face în baza instinctelor şi nu a conştiinţei care poate fi viciată. V-am zis că e arma Domnului. Şi începând cu acea clipă românii vor putea fi uşor de monitorizat şi de izolat de restul societăţii şi vă asigur că în 20 de ani nu vom mai avea nici un român, cel puțin în serviciul public. Eu spre exemplu ca să evit orice bănuială mi-am transferat deja copiii la o şcoală moldovenească din Tiraspol.
Să-mi spuneți Dodon doar cu latiniță dacă n-am dreptate.

Mein Kampf

Mulţi au râs de dl Ghimpu când a declarat că dl Timofti este candidatul dat de Dumnezeu şi au avut dreptate. Dar gura păcătosului adevăr vorbeşte, chiar dacă inconştient. Nu ştiu dacă dl Timofti este candidatul dat de Dumnezeu, dar ştiu cu siguranţă că „testul statalităţii” este arma Lui şi aceasta a fost pusă în mâinile mele. Mult timp a trebuit să lupt şi să sufăr, pentru aceasta, în lumea asta plină de minciună, prostie şi lașitate. Din fragedă pruncie am avut permanenta senzaţie că lucrurile nu merg bine şi ni se face o mare nedreptate. Recunosc că am avut o lungă perioadă de rătăcire când din neştire am îmbrăţişat ca pe una proprie o cultură şi limbă străină fiinţei mele şi nouă tuturor. Dar slavă Domnului, începând cu 2001 lucrurile au început să se limpezească şi vălul minciunii a căzut de pe ochii mei. Deşi ştiam că sunt pe drumul cel bun, totuşi până în 2009 mai aveam unele dubii dacă face să rup definitiv cu trecutul meu confuz şi să trec definitiv de partea corectă a baricadei? Dar evenimentele de după alegerile ordinare m-au convins definitiv de faptul că pericolul românesc nu este o iluzie ci o realitate crudă şi nemiloasă. A sosit timpul să las de o parte ezitările şi să întorc Partidului creditul care mi-a fost acordat cu atâta generozitate timp de aproape zece ani. Odată cu recăpătarea libertăţii interioare am văzut cu alţi ochi suferinţa prin care trec fraţii mei de sânge, dar eram liniştit, fiindcă ştiam că moldovenii au un apărător pe măsură care nu va permite ca românii să ne submineze statul şi naţiunea. Pentru a reveni la gloria timpurilor de odinioară trebuie de rezolvat două probleme, una internă şi alta externă. Prima, depistarea şi izolarea de societate a tuturor românilor. A doua, recuperarea spaţiului vital din vest unde o mână de români au distrus prin convertire marele popor moldovenesc doar pentru aş asigura dominaţia criminală asupra acelor teritorii. Dar să le luăm pe rând. Chiar dacă sunt doar 2% din populaţie, tentaculele influenţei lor subversive s-au răspândit ca nişte metastaze în tot corpul Republicii Moldova. Alt element care îngreunează esenţial lupta noastră este gradul foarte înalt de infiltrare al elementelor româneşti în societatea moldovenească şi camuflarea acestuia în aşa măsură că dese ori este foarte greu să faci o distincţie dintre un moldovan şi un român care pretinde a fi moldovan. Cu regret trebuie să constat că elementul românesc a reuşit să pătrundă şi în interiorul Partidului de unde reuşeşte să saboteze lupta noastră pentru puritatea naţiunii moldoveneşti. Iar acest lucru s-a văzut în timpul alegerilor locale din anul trecut. După alegeri am trecut prin cea mai grea perioadă a vieţii mele. Am ajuns la răscrucea care îmi cerea să aleg CAUZA sau Partidul. După lungi frământări şi ajutorul oamenilor buni şi cu bani am găsit SOLUŢIA!!!! Când e vorba de Cauza noastră sfântă, un moldovan nu are nici mamă nici tată. Astfel trecând testul devotamentului faţă de Cauză, Dumnezeu mi-a răsplătit vrednicia ca şi în cazul lui Moise. El a primit cele 10 porunci iar eu „testul statalităţii”.
Va urma….