La cel „sărac” nici troleibuzele nu trag (înţelepciune populară)

Mult stimatul nostru primar a ieşit cu ursul, pardon cu troleibuzul în târg. Mare minune, mare. Dar din păcate, fiind sărac cu mintea a adunat mai multe înjurături decât aplauze. Nici de data aceasta surcica n-u sărit departe de trunchi. Azi am asistat la o nouă mostră de incompetenţă politică, marca PL. Lopata lui Urechean continuă să-şi facă vârtos treaba. După ce a readus PL-ul în liga partidelor extraparlamentare, s-a apucat şi de paiul salvator, Dorin Chirtoacă. Lansarea noilor troleibuze a fost gândită ca o mare acţiune de imagine, de parcă ar fi primele troleibuze din Chişinău. Dar din cauza lipsei unei evaluări a impactului electoral această lansare va aduce mai multe bile negre decât albe. Să mă explic. Tema troleibuzelor a fost atât de tare mediatizată inclusiv şi cu conotaţii de scandal, încât acestea nu mai prezintă nici un interes pentru cetăţeni, care au obosit să mai audă despre ele. Un alt element important este electoratul ţintă al acestei acţiuni. Fidelii călători cu troleibuzele nu se numără printre electorii pelişti sau într-o mică măsură. Mai mult ca atât, lor le este indiferent cum se lansează acestea. Contează că sunt. Pe de altă parte o mare parte a cetăţenilor activi ai urbei îl vor înjura toată ziua pe primar pentru incomodităţile create. Pentru aceștia şi adversarii politici, manifestarea de azi va fi un bun prilej de al învinui pe primar de incompetenţă şi de faptul că, acţiunile electorale sunt mai importante decât confortul cetăţenilor şi buna funcţionare a municipiului. Cu siguranță că, aceste efecte negative puteau fi evitate şi se putea împăca şi capra şi varza, dar pentru aceasta, primarul trebuia să-o facă într-un mod decent, efectiv şi responsabil. Nu cred că, Dorin Chirtoacă pierdea ceva, din punct de vedere electoral, dacă făcea lansarea din depou şi se deghiza în taxator pentru câteva staţii. În acest caz avea ocazia nu doar să aprecierea cetăţenilor, dar şi să evite înjurăturile claxoanelor. Eu sper că primarul va avea bunul simţ să-şi ceară scuze pentru cele întâmplate azi şi să nu compromită definitiv şansele sale de realegere, fiindcă aceasta ar fi un act de trădare fată de toţi noi.
PS îngropaţi lopata, până nu-i prea târziu.

Greu de refuzat

Fanfarele au dat startul campaniei electorale şi puţini îşi mai amintesc acum despre încheierea campaniei pentru reforma justiţiei. Fiecare a primit ce şi-a dorit şi apele s-au liniştit. Deşi, aparent, nu mai este un subiect de actualitate ţin să mai zăbovesc asupra lui. Lucrul care m-a deranjat cel mai mult, a fost tăcerea apăsătoare a celor trei componente ale Alianţei. Dacă tăcerea pld-iştilor şi a pd-iştilor era înţeleasă oarecum, atunci pl-iştii, ca de obicei, au dat-o rău în bară prin incompetenţa lor politică. În timpul „bătăliei” pentru buget, pl-iştii cu o aroganţă, greu de explicat, de fiecare dată invocau interesele ascunse ale „sacilor de bani” din cele două partide şi insinuau că ar urmări nişte interese obscure, pe când ei, PL-ul, sunt curaţi ca lacrima şi se conduc doar de binele cetăţeanului. Ca să vezi însă, în cazul demiterii lui Tănase, PL-ul a luat multă apă-n gură. Dl. Tănase a fost unicul ministru care putea aduce o schimbare adevărată şi atât de necesară nouă tuturor. Dar anume în cazul lui, cei cu „schimbarea până la capăt” nu şi-au dorit decât schimbarea ministrului. Ce a stat la baza acceptării eliminării Dl. Tănase? Eu cred, că avem de a face cu un târg între Alianţă şi comunişti. Dacă vă mai amintiţi, Don Corleone a fost asasinat fiindcă a refuzat să pună la dispoziţia Turkului judecătorii corupţi pe care îi controla. Ei, ca să vezi, Voronin a avut inspiraţia să nu repete greşeala bătrânului mafiot şi a oferit pe tavă sistemul judecătoresc, noilor cârmaci. Evident că, această ofertă a fost răsplătită prin acordarea unei imunităţi neformale. Iar acest lucru se vede cu ochiul liber. Acum, „sacii cu bani” îşi rezolvă nestingherit problemele în justiţie. Şi acest lucru a fost spus foarte clar de către ministrul demisionar. Dacă această parte a târgului nu prezintă un secret, atunci „partea ascunsă a lunii” încă întârzie să apară în lumină. Dl. Tănase a avut multe motive să ia decizia de demisie, dar nu s-a vorbit, deloc, despre picătura care a umplut paharul. Eu cred că, acest eveniment se va produce pe data de 29 aprilie curent. Atunci, dacă vă amintiţi, cel mai corupt judecător din republică va fi reînscăunat Preşedinte al CSJ. Dar nu aceasta e necunoscuta. Eu cred că, ministrul demisionar nu a mai putut suporta faptul că o parte din „colegii” parlamentari din majoritatea guvernamentală au căzut de acord să susţină decizia CSM-ului. Aici apare a doua parte a „consensului naţional”. Aranjamentul e simplu şi pragmatic. Alianţa, le oferă comuniştilor preşedintele dorit la CSJ, fiindcă sistemul nu va putea funcţiona „aşa cum trebuie” dacă nu va fi asigurat „spatele”, iar comuniştii la rândul lor, vor oferi voturile necesare alegerii preşedintelui tuturor.

Paşte Fericit.

Prohodul reformei justiţiei

Azi, Guvernul oficial a declarat moartea zânei pe numele „Reforma Justiției”. Amin. Din păcate nu e 1 aprilie. Eforturile alianţei de guvernare, în sfârşit s-au încununat de „succes” . Aproape doi ani de zile, Ministrului Tănase i se sugera în toate felurile că, reforma justiţie este bună doar ca obiectiv din programul de guvernare şi nu ca o realitate cotidiană. Ministrul Tănase s-a făcut surd la sugestiile colegilor de guvernare. Până la urmă, a fost nevoie de intervenţia Lui. Pot pune pariu, că la aflarea veştii sau a intenţiei, Tănase a replicat: „Şi tu Brutus?!”. Anume El, cel mai democrat şi liberal, pe alocuri. O numire fără nicio justificare din public de vedere al interesului public, fireşte. Doar două săptămâni în urmă, Ministrul Tănase se declara hotărât să ducă la bun sfârşit reformarea justiţiei, ca azi să declare că sunt multe lucruri de făcut la CC. Poveşti cu zmei pentru fraieri. Dl. Tănase, a fost primul, adevărat, ministru al justiţiei din republică şi mi-am pus multe speranţe în el. De aceia, azi simt un imens sentiment de dezamăgire. Sunt dezamăgit de falsele motive care l-au făcut pe Ministrul Tănase să cedeze presiunilor. Mă aşteptam la mai multă verticalitate şi principialitate. Interesul de partid, nu poate fi pus mai presus de cel public. Mai ales că şi partidul nu are decât de pierdut de pe urma înlăturării unui lider atât de important. Dar cine a zis că s-a urmărit interesul partidului, chiar şi pe alocuri. Prin această numire, s-a urmărit şi eliminarea unui concurent important la şefia partidului. Astfel a fost spulberat şi mitul despre echipa PLD. De azi înainte toţi vor şti cine e Şeful. De data aceasta peste tot.